Indispensabil unei pieţe normale, indicele imobiliar al INS nu le pică prea bine băncilor expuse pe real estate şi nici speculatorilor cu apartamente nevândute.

Existenţa unui indice imobiliar al tranzacţiilor şi nu doar al preţurilor cerute de vânzători este unul dintre semnele de normalitate din real estate. În ţările vecine, un astfel de indice există de mult. Transparenţa nu e convenabilă însă tuturor actorilor pieţei. „Norocul" acestora din urmă este că, pentru început, indicele Statisticii va fi mai mult general.

Cumpărarea unei locuinţe e printre cele mai im­por­tante achiziţii pe care le face un om în viaţă. Cu toa­te acestea, în România, preţul cu ca­re se vând efectiv locuinţele este încă ţi­nut sub lacăt. Orientativ, se poate afla cât cere vânzătorul şi se mai ştie faptul că, frecvent, respectiva valoa­re se ne­gociază. Cât timp însă diferen­ţele din­tre preţul de o­fertă şi cel de tranzacţie pot ajunge până la 20%, trans­pa­rentizarea pre­ţu­lui de vân­za­re se dovedeşte ex­trem de utilă pentru po­ten­ţialul cum­părător. Pen­tru factorii de de­ci­zie însă, par prea puţin im­por­tante nevoile cumpă­ră­to­rului. Da­că acestea ar fi fost importante, preţul tranzacţiilor ar fi fost cu­noscut - precum în ţările occidentale, dar chiar şi în cele foste comuniste - de mai mulţi ani.
Despre necesitatea a­ces­tei transparentizări s-a vorbit la noi încă din 2008 şi s-a tot promis de atunci. În va­ra trecută se vorbea de apariţia indi­celui imobiliar oficial la în­ceputul a­nului 2010. Reprezen­tanţii Institutu­lui Naţional de Statis­ti­că (INS) au a­nun­ţat de curând că in­dicele va fi lan­sat în a­ceastă săptă­mâ­nă. Pentru în­ce­put, va fi mai mult la nivel macro. Cu alte cuvinte, până să se maturize­ze, acest indice nu va fi prea detaliat şi va fi util mai mult a­na­liştilor şi mai puţin cumpără­to­ri­lor. Principala mo­tiva­ţie invocată e dificultatea prelucrării datelor centralizate, foarte complexe. Orice lucru început târziu se dovedeşte însă dificil.

Date nefolosite
Toate tranzacţiile cu terenuri şi ma­joritatea tranzacţiilor cu locuinţe trec pe la notari. Faptul că datele pen­tru formarea indicelui sunt luate de la notari e justificat. De la nota­ria­te pleacă spre Statistică un chestio­nar completat de părţile implicate în tranzacţie. Acesta cuprinde informa­ţii precum preţul declarat al tranza­c­ţiei, perioada construirii imobilului, nu­mărul de camere, tipul clă­di­rii, su­­prafaţa utilă şi cea construită, destinaţia (rezidenţial sau altfel), persoa­nă fizică sau juridică. Chestio­na­rul mai cuprinde şi informaţii precum calităţi ale părţilor (dacă e re­zi­dent sau nu), localitatea, sursa de fi­nan­ţa­re, iar la terenuri, calitatea a­ces­tuia (in­travilan, arabil, conţine sau nu plan­taţii etc.). Probleme apar aici cu credibilitatea informaţiilor. As­ta pentru că, mai ales în această pe­­rioadă, există nenumărate tran­zac­ţii făcute între rude, unde preţul nu corespun­de celui de pe piaţă.

Un alt aspect este acela că, mai ales în cazurile în care preţul de tranzac­ţio­nare este peste cel din grilă (cum e cazul locuinţelor centrale, ultracentrale sau al vilelor mai vechi), pentru a se plăti un im­pozit şi taxe notariale mai mici se de­cla­ră un preţ mai mic. Astfel că in­di­cele poate să nu reflecte preţul real de tranzacţionare. „Acest indice imobiliar va scoate în eviden­ţă o latură speculativă a cumpără­to­rului de a­ceastă dată, spre deosebire de anii de glorie a pieţei imobiliare, când speculaţia stătea în mâinile vân­zătorului şi/sau în cele ale agentului imobiliar care a jucat în nenu­mărate rânduri ro­lul arivistului ce do­rea să se îmbo­găţească rapid", a de­clarat Cătălin Ză­rescu, director de marketing al Ca­gead Intermed. „E lăudabilă apariţia acestui indice şi ar fi de înţeles scă­pările de la început. Ar fi de dorit ca acest indice să colec­te­ze date şi de la cadastru şi de la pri­mării, unde se declară obligatoriu tranzacţia la 30 de zile. În plus, foar­te multe date e­xis­tă şi la bănci. Date centralizate exis­tau şi până acum, doar că nu s-a considerat foar­te utilă prelucrarea lor", spune A­drian Vas­cu, directorul departamentului de e­valuare al KPMG România.

 
Sursa

28 iunie 2010