O mai recenta obsesie a fabricantilor de dosare inutile parea sa fie, cam de pe la mijlocul lui 2007, asa-numita "poluare fonica " despre care documentele facute publice periodic vorbesc ca despre un pericol rezolvabil macar prin aceea ca incepe sa fie cunoscut.

Insa si in aceasta materie, ca in nenumarate alte cazuri, tot ce se face este lipsit de efect si nu insemneaza decat constatari formale al caror scop nu-i decat justificarea unor fonduri tocate pana la dimensiuni imperceptibile cand practic nu se mai recunosc si dispar.

Privita de la departare, "munca" pare insa uriasa constand in "harti ", analize si investigatii care, daca ar crea si solutii realiste, s-ar zice ca au avut un rost. Dar acestea lipsesc cu desavarsire intai de toate fiindca exista realitati unde in practica nu se poate face nimic.

Cele dintai dosare dateaza dar, mai la o vreme, si carmuitorii CFR -ului, stimulati de obligatia de aliniere la" directive europene privind evaluarea si gestionarea zgomotului ambiental " (cum se spune in noul jargon insipid de cabinete) s-a incurajat sa alcatuiasca "primele harti strategice de zgomot pentru caile ferate cu mai mult de 60 000 de treceri de trenuri /pe an ".

Acestea ar cuprinde diferiti "indicatori ", unul mai putin elocvent decat altul, desi in sine probabil ca folositori cuiva in activitatea de birou; dar nicidecum locuitorilor din traditionalele " cartiere ale Garii ".

La noi, unde orasul exista numai fiindca este legat in reteaua " drumului de fier ", asezarea in preajma garii este inevitabila (desi " statia de tren " sta adesea in margine de localitati) iar obisnuinta stinge, de fapt, orice "disconfort " mai mult ca sigur aparut numai la cate un locuitor recent. Situatia insa nu este doar romaneasca.

Oricine calatoreste cu trenul stie ca, in afara de cateva "halte" izolate, popularea imprejurimilor garii este un fapt si nu se poate modifica nici la noi si nici aiurea numai fiindca regiunea este periclitata de decibeli.

Bineinteles insa ca pretul imobiliar poate fi mai scazut caci argumentul zgomotelor suparatoare apare inerent in orice targuiala facuta ca la carte; insa cand nu ai unde, cumperi si in dodecafonia glasului rotilor de tren.

Un comentariu de Artur Silvestri, Profesor de gestiune imobiliara si expertiza de patrimoniu la Universitatea Internationala Francofona din Bruxelles (autor Monitor Imobiliar)

Sursa

9 July 2008