Faptul că românii trăiesc înghesuiţi este o certitudine cunoscută la nivel european. O garsonieră este o locuinţă prea mică pentru un cuplu, iar două camere sunt prea mici pentru o familie cu un copil. Totuşi, sunt milioane de oameni care trăiesc în aceste condiţii, mai mult decât dublu faţă de media europeană. Iar soluţiile nu sunt deloc la îndemâna lor, oricât de mult s-ar strădui să iasă din această situaţie. Care este explicaţia pentru această situaţie şi când s-ar putea schimba lucrurile la nivel sistemic, aflaţi într-un reportaj marca IMOPEDIA.ro.

25741-imopedia.jpg55% dintre locuinţele din România sunt supraaglomerate. Procentul este şocant de mare, dacă îl raportăm la media UE de doar 17,6%. Este chiar mai mult decât în Polonia, Ungaria şi Bulgaria, unde vorbim despre un grad de aglomerare a locuinţelor de 47%, arată studiile. Astfel, o garsonieră este considerată a fi prea mică pentru un cuplu, iar un apartament cu două camere, insuficient pentru o familie cu un copil. Iar contextul este de aşa natură încât lucrurile nu au cum să se schimbe rapid.

„Este o nevoie stringentă de spaţii locative în România, dar pe de altă parte, oamenii trebuie să şi le permită. Iar ca oamenii să îşi permită aceste spaţii imobiliare, trebuie să aibă servicii, să fie angajaţi, trebuie să câştige salarii, să fie sigură că nu îşi pierd locul de muncă. Eu nu spun că sectorul imobiliar nu face parte din econbomia reală, dar probabil că va fi ultimul sector care îşi va reveni, nu primul”, a declarat pentru IMOPEDIA.ro Bogdan Cernescu, managing director Erste Group Immorent.

Românilor încă le este suficient că au dreptul la o proprietate, nu caută neapărat un confort sporit

Aşa că, cel puţin momentan, românii trebuie să înveţe să trăiască în această realitate. Iar situaţia nu este neapărat dintre cele mai rele. Până la urmă, România nu a atins niciodată punctul în care locuitorii pot beneficia de tot confortul de care au nevoie. Câştigarea dreptului de proprietate este încă suficient de recent încât să fie savurat la modul cel mai simplist cu putinţă.

„Supraaglomerarea locuinţelor nu este ceva îngrijorător. Depinde foarte mult care este numărul de locuitori versus numărul de camere. Dacă sunt 10 oameni în două camere, e îngrijorător. Dacă sunt patru oameni în trei camere, nu este ceva grav. Atâta timp cât diferenţa dintre numărul de camere şi numărul de locuitori nu este mai mare decât unu, există un oarecare echilibru”, a declarat pentru IMOPEDIA.ro Ruxandra Cleciu, preşedintele ARAI.

Totuşi, cei mai mulţi dintre aceia care vor să se mute, caută un număr mai mare de camere. Iar perioada pe care o traversăm este poate cea mai eficientă pentru un asemenea demers.

„Întotdeauna există un moment optim de a te muta la un număr mai mare de camere pe o piaţă care este în scădere. De curând am avut un client care şi-a vândut apartamentul cu două camere pentru 52.000 euro şi pur şi simplu nu a putut rata oportunitatea să se mute la patru camere cu 65.000 euro. Este adevărat, apartamentul mai mic era pus la punct, iar în cel nou era de investit ceva, dar era o familie tânără, cu doi copii, care avea disponibilitatea de a face acest efort”, arată Adrian Șişchin, director regional RE/MAX.

Achiziţia pe timp de criză este o oportunitate pentru achiziţia de locuinţe vechi sau noi

Pentru a ieşi în întâmpinarea clienţilor dar şi pentru a reuşi să treacă de această perioadă dificilă, mulţi dezvoltatori imobiliari au înţeles că trebuie să facă schimbări radicale la modul de construcţie.

„România are un model de viaţă neobişnuit pentru restul lumii, unde familii de trei-patru persoane trăiesc în două camere. În mod normal, acest lucru nu se întâmplă, îţi cumperi încă o cameră. Astfel, a trebui să modificăm conceptul iniţial, să avem dormitoare mai mici şi sufragerii mai mari, căci părinţii stau în dormitor iar copiii dorm în sufragerie, pe un pat extensibil. Iar preţul este limitat de creditul pe care îl oferă banca, în special prin Prima Casă. Trebuie să ne adaptăm condiţiilor pieţei. Ce vrem noi nu este neapărat ce vrea piaţa”, a spus pentru IMOPEDIA.ro Andrew Prelea, CEO Ozone Homes.

Astfel, puterea economică este factorul determinant pentru statisticile referitoate la supraaglomerare. România nu îşi permite mai mult. Desigur, românii aspiră la mai mult iar evoluţia în această direcţie este singura cale de urmat. În 2010, România avea cele mai multe intenţii de cumpărare sau construire locuinţe pe un orizont de 12 luni. Acestea au depăşit chiar ţări din regiune unde recesiunea nu a fost atât de adâncă, precum Polonia, Cehia şi Ungaria. Dar creşterea intenţiei de achiziţie s-a suprapus atât pe o scădere a numărului de locuinţe terminate care a condus la decalajul dintre cerere şi ofertă. Între timp, contextul economic s-a complicat şi mai tare.

„Potenţialii clienţi sunt bombardaţi cu o mulţime de informaţii şi de o incertitudine cu ce se întâmplă în lume, în Europa, cu Grecia, cu euro şi atunci decid că mai bine se retrag şi fac mişcarea când au bani sau sunt pregătiţi. E o vreme în care oamenii îşi asumă mai puţine riscuri”, arată Adrian Șişchin.

Astfel, creditare nu este nici pe departe favorita potenţialilor clienţi, care preferă să mai locuiască în condiţiile actuale până când vor strânge o sumă mai mare de bani şi, prin urmare, să cumpere cu o mai mare uşurinţă o nouă locuinţă.

CITEŞTE ŞI Cum să-ţi vinzi locuinţa în mai puţin de o lună?

 

23 iulie 2012