Clienţii sucursalelor băncilor străine din România nu au depozitele garantate de Fondul de Garantare a Depozitelor din Sistemul Bancar Românesc. Clienţii persoane fizice ai băncilor locale primesc maximum 50.000 euro, dar IMM-urile doar maximum 20.000 euro, deocamdată.
Fondul de Garantare a Depozitelor în
Sistemul Bancar, instituţia care garantează economiile din sistemul bancar local, a aplicat deja majorarea plafonului de garantare de la 20.000 de euro la 50.000 de euro pentru depozitele
persoanelor fizice. Prin lege, de garantare beneficiază şi depunerile intreprinderilor mici si mijlocii, în limita a 20.000 de euro. „Pentru IMM-uri nu s-a operat încă garantarea de 50.000 de
euro, dar o vom face probabil în curând", spune Alexandru Matei, director adjunct al fondului.
În plus, sucursalele băncilor străine în România, nouă la număr, nu au depozitele garantate de către fondul din România, deoarece ele se supun autorităţii băncii centrale din ţara de origine şi sunt garantate de sistemul statului respectiv. Dintre cele mai cunoscute enumerăm ING Bank, RBS (fosta ABN Amro Bank), Citibank şi Garanti Bank. Deponenţii acestor bănci beneficiază de garantarea depozitelor acordată de statul de origine al băncii.
Ceea ce trebuie să ştie orice titular de cont bancar este faptul că, dacă depozitul şi creditul sunt contractate la aceeaşi bancă, în cazul falimentului băncii respective, între cele două instrumente bancare se face mai întâi compensarea. Adică, valoarea depozitului intră în compensarea creditului şi doar surplusul (dacă este cazul) este rambursat deponentului prin băncile alese de Fond. În cazul în care depozitul nu acoperă valoarea creditului, clientul băncii va continua să plătească ratele la credit către lichidatorul numit de fondul de garantare.
Fondul garantează toate sumele depuse în orice tip de cont bancar (cont curent, cont de economii, cont comun, depozit etc) inclusiv dobânda aferentă, în limita a 50.000 de euro, echivalent în lei, la cursul de schimb al BNR. Fondul garantează depozitele deţinute de rezidenţi şi nerezidenţi, constituite atât în moneda naţională cât şi în valute convertibile (euro, dolar, liră sterlină, franc elveţian), care sunt cotate de BNR. În cazul ipotetic al unui faliment bancar, plata compensaţiilor se face prin bănci desemnate, în maxim 3 luni de la data deschiderii procedurii falimentului. În prezent se discută, la nivelul Uniuni Europene, reducerea acestui termen la câteva zile. Totuşi legea de funcţionare a fondului prevede că rambursările se pot extinde până la maximum trei ani, în cazuri excepţionale.
Nu beneficiază însă de garantare o serie de tipuri de depozite (enumerate în casetă), depozitele societăţilor mari, precum şi depozitele societăţilor care au beneficiat de dobânzi prefernţiale şi care sunt ulterior declarate ca entităţi care au contribuit la falimentul băncii. Cu alte cuvinte, persoanele fizice şi juridice care beneficiază de depozite cu dobândă de 25% la lei, au la ora actuală depozitele garantate, dar dacă, în caz de faliment se stabileşte că dobânzile uriaşe încasate de aceştia au contribuit la falimentul băncii, ei nu vor mai beneficia de garantare.
Lista depozitelor negarantate:
1. Depozite plasate de către persoanele aflate în relaţii speciale cu instituţia de credit, respectiv: administratorii, inclusiv conducătorii, directorii din centrală, cenzorii, auditorii financiari, acţionarii semnificativi ai instituţiei de credit precum şi deponenţii cu statut similar în cadrul altor societăţi din acelaşi grup, familiile persoanelor fizice de mai sus - soţii, precum şi rudele şi afinii de gradul întâi, persoanele terţe care acţionează în numele deponenţilor menţionaţi, precum şi depozitele plasate de societăţile din acelaşi grup
2. Depozite ale persoanelor fizice şi juridice, inclusiv entităţi fără personalitate juridică care au obţinut, pe bază individuală, rate de dobândă şi concesii financiare1 care au contribuit la agravarea situaţiei financiare a instituţiei de credit
3. Depozite ale instituţiilor de credit, inclusiv cele provenind din fondurile proprii ale acestora, cu excepţia depozitelor instituţiilor de credit în faliment
4. Depozite ale instituţiilor financiare
5. Depozite ale societăţilor de asigurare-reasigurare, inclusiv intermediarii în asigurări
6. Depozite ale organismelor de plasament colectiv, precum fonduri mutuale, societăţi de investiţii
7. Depozite ale fondurilor de pensii
8. Depozite ale autorităţilor publice centrale şi locale
9. Depozite ale regiilor autonome, companiilor naţionale, societăţilor naţionale, societăţilor comerciale, altele decât microîntreprinderile, întreprinderile mici şi mijlocii, încadrate ca atare potrivit prevederilor legale
10. Depozite nenominative
11. Datorii de natură obligatară, precum şi obligaţii care izvorăsc din accepte proprii şi bilete la ordin emise de instituţia de credit
12. Depozite rezultate din tranzacţii pentru care au fost pronunţate hotărâri judecătoreşti definitive de condamnare pentru infracţiunea de spălare de bani.
26 January 2009
