În România, deja se știe: atunci când este nevoie de bani pentru buget, cresc taxele și impozitele. Acest lucru este, de fapt, valabil în vasta majoritate a lumii. Această practică este atât de bine încetățenită încât deja pare nu doar absolut necesară, ci și firească. Există însă mai multe țări care demonstrează contrariul: cele mai bogate țări ale lumii au o politică anti-impozitare a locuitorilor. Cum este posibil acest lucru? Cu resurse și strategii bine puse la punct.

40945-bani.jpgAtunci când ai o țară bogată în mod natural, tot ce trebuie să faci este să speculezi la maximum resursele naturale, nu locuitorii. Astfel, atunci când vine vorba despre țări bogate în rezerve de gaz și petrol, poți să știi deja că locuitorii sunt menajați în orice fel de plăți. În Qatar, de exemplu, bugetele se colectează prin fondurile suverane de investiții și prin impozite încasate de la companiile care exploatează gazele naturale. Localnicii au de achitat o contribuție modică de 5% din venituri, bani care se duc la sistemul de asigurare medicală, iar străinii sunt scutiți de orice fel de impozit.  La fel se întâmplă și în Emiratele Arabe, unde societățile care exploatează gazele și petrolul sunt impozitate cu 55%. Aceste două țări au cunoscut abia în 2016 sistemul TVA, care a fost introdus ca urmare a scăderii drastice a prețului petrolului. În Arabia Saudită, un alt loc în care petrolul domină, companiile locale sunt scutite de politicile fiscale. Nu plătesc nimic nici măcar companiile care desfășoaroară activități comerciale în orice alt domeniu decât cel petrolier. Singurii care trebuie să plătească, chiar cu vârf și îndesat, sunt oamenii de afaceri interesați să intre pe piața petrolului. Ei trebuie mai întâi să plătească pentru a obține dreptul de a intra pe piață. Acești bani se duc la cel mai mare exportator de petrol. Apoi, alți 20% din venituri se duc spre bugetul țării și după toate acestea, se mai achită și contribuția obligatorie de binefacere a musulmanilor, taxă calculată raportat la avere. În Kuweit, aproape toată lumea lucrează la stat, în afaceri legate de petrol. De fapt, doar 7% din totalul locuitorilor aleg mediul privat. Nici nu ar avea cum să fie alte proporții, în condițiile în care industria petrolieră reprezintă 90% din veniturile țării.

Țări care funcționează ca duty-free, paradis fiscal sau magneți pentru bogați. ele au descoperit succesul prosperității locuitorilor, îmbogățiți în general de străini

O țară ca un mare duty free – Andorra, este locul perfect pentru a trăi bine. Și nu sunt mulți care se bucură de aceste privilegii, pentru că Andorra are nici 80.000 de locuitori. Pentru ei, nu există impozite pe venit, nici impozit pe avere, iar TVA este un cost neglijabil. Această țară este un magnet și pentru turismul comercial: în fiecare weekend, nenumărați vizitatori tranzitează țara pentru a cumpăra cantități impresionante de tutun și alcool. De fapt, aceste achiziții în sine sunt suficiente pentru a ține economia la un nivel de perfectă funcționare.  O altă țară mică, dar unde poate oricine ar vrea să trăiască este Cayman. Acolo, pensionarii sunt plătiți nu de stat, ci de companii, iar turismul este o afacere care aduce bunăstare atât insulei în general, cât și locuitorilor, în mod individual.  

Zona Bermude este cunoscută pentru efectul magnetic pe care îl are asupra marilor bogați ai lumii. Taxele pe avere sunt un concept inexistent, în timp ce importul este suprataxat. Totul este scump sau foarte scump, dar asta pentru că locuitorii sunt bogați sau foarte bogați, iar statutul de paradis fiscal atrage în mod continuu cei mai înstăriți oameni ai planetei.

Monaco nu are petrol, dar are cazinouri. Și cum ele sunt la fel de importante pentru economia locală ca și petrolul sau gazele naturale, pentru alte zone ale lumii, ele sunt taxate în consecință. Similar cu alte țări din top, și Monaco își menajează firmele locale, atât timp cât ele nu își extind activitatea în afacra granițelor. Atunci când acest lucru se întâmplă, impozitul poate urca la 33%. 

CITEȘTE ȘI:

6 October 2016