Cea mai mare provocare a băncilor, în perioadele de criză, sunt clienţii care nu mai pot plăti ratele. Atunci când este vorba despre credite ipotecare, luate pe sume mari, băncile au posibilitatea să execute garanţia pentru a-şi recupera banii.
Dacă ar fi apelat la această metodă la fiecare client aflat în dificultate, atunci băncile ar fi
dărâmat întregul sistem de preţuri pentru garanţii. Iar asta ar fi afectat atât clienţii pe care îi au în portofoliu, cât şi clienţii care urmau să aducă un imobil ca garanţie.
NNDKP: „Piaţa imobiliară ar fi scăzut cu 70-80%, dacă băncile nu erau precaute"
Prin executarea în masă a garanţiilor, băncile ar fi avut puterea să ducă piaţa imobiliară în jos nu cu 30%, cât este procentul actual, ci de două-trei ori mai mult. Prin simplul fapt că ar fi scos la licitaţie garanţiile tuturor clienţilor cu dificultăţi, banca ar fi ieftinit astfel toate garanţiile.
„Dacă băncile nu ar fi avut un comportament prudent în ceea ce priveşte executarea garanţiilor, piaţa imobiliară ar fi fost nenorocită. Piaţa nu ar fi scăzut cu 30%, ci cu 70-80%. Efectele pieţei imobiliare asupra economiei sunt puternice, astfel că ar duce la afectarea debitorilor care nu sunt în dificultăţi în relaţia cu băncile pentru că li s-ar devaloriza garanţiile", a spus Simona Neagu, partener al casei de avocatură Nestor Diculescu Kingston Petersen (NNDKP) la seminarul "Se va opri şirul insolvenţelor în 2011?", organizat de Ziarul Financiar.
Lucrurile ar fi fost cu atât mai grave cu cât România nu este o piaţă care să aibă puterea de a-şi reveni uşor. Este o piaţă haotică, iar o asemenea lovitură pe piaţa imobiliară ar fi fost greu de dus.
"Este o piaţă superficială, cererea solvabilă este mică. Capacitatea de a finanţa achiziţia de locuinţe, cererea este redusă. Pe o piaţă superficială, consecinţa aruncării pe piaţă a unor active duce la dezechilibre", a spus Bogdan Olteanu, viceguvernatorul Băncii Naţionale a României.
Executarea garanţiilor nu este avantajoasă pentru bancă
Dar greul nu a dispărut încă. Ba chiar şi în contextul revenirii economice există nişte provocări pentru bănci, care pot sprijini sau îngreuna evoluţia.
„Întrebarea este dacă preţurile activelor vor creşte, dacă debitorii vor sprijini restructurarea afacerilor cu probleme şi cu şanse îndoielnice de reuşită sau vor executa garanţiile, respectiv vor recupera ceea ce este posibil şi vor finanţa unele vehicule de investiţii", a spus Adrian Cionca, managing partner în cadrul Casei de Insolvenţă Transilvania.
De cealaltă parte, reprezentanţii băncilor spun că executarea garanţiilor nu este pe lista lor de priorităţi şi nu este benefică pentru niciuna dintre părţi.
"Nu poţi să vinzi fabrica şi apoi să faci restructurare, activele au rămas la companii, stocurile rămân pentru a fi rulate. Ne axăm pe salvarea afacerilor, nu pe valorificarea
activelor", a adăugat Gianina Lazanu, director al direcţiei Recuperare Mari Creanţe, BRD Groupe Societe Generale.
În momentul în care un client are o problemă, prima variantă este găsirea unei modalităţi prin care acesta să poată continua să îşi plătească ratele. Soluţiile sunt reeşalonarea şi rescadenţarea. Prima dintre ele presupune faptul că se modifică perioada de acordare a creditului. Astfel, aceeaşi sumă pe o perioadă mai mare de timp înseamnă o rată lunară mai mică. Rescadenţarea presupune modificarea datei în care trebuie achitate una sau mai multe rate, sau chiar micşorarea acestora până când clientul iese din impasul financiar.
7 April 2011
