Falimentul pensiunilor de la Bran

O afacere care promitea ii face acum pe mii de investitori sa planga! In Bran, sute de pensiuni au fost scoase la vanzare de proprietarii care au crezut ca se vor umple de bani de pe urma agroturismului. Numai ca socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea de pe munte!

Au construit prea multe, iar concurenta i-a obligat sa scada din preturile de cazare. Pe timp de recesiune, fara studii si fara talent in ale turismului, multi proprietari traiesc adevarate drame. S-au trezit fara clienti si risca sa ramana fara constructii, daca nu-si platesc ratele. Turistii spun ca hotelierii au ce merita: vand turism rural, dar pun pe masa salam de la supermarket si branza topita, in loc de lapte si oua proaspete. Iar un petec de iarba e din ce in ce mai greu de gasit, pentru ca peste tot e beton.
Turism rural: romanii isi savureaza fresh-ul de portocale in praf de camioane, capitele se sufoca intre blocuri si betoane; de dupa gablonzuri, babele privesc cu pizma spre turistii care-si numara banii pana la leut, iar doina n-o mai fluiera ciobanasul, ci doamna de la tejghea care si-a deschis biznis in curtea castelului.

Suntem la Bran, oras de munte. La cei 5 mii si ceva de locuitori, sunt peste 1000 de pensiuni si hoteluri - mai toate.... goale! Dracula se rasuceste probabil in mormant la cat salam si cascaval de supermarket se serveste la micul dejun in vilele agroturistice. Branza de Moeciu si carnatii facuti in gospodariile taranesti sunt piese rare si se vand la suprapret.
Nu ne miram, deci, ca proprietarii de pensiuni se dau de ceasul mortii ca le-a ajuns cutitul la os: ii paste falimentul! Clientii, tot mai putini si tot mai saraci, abia daca lasa la plecare bani suficienti ca gazdele sa-si achite lumina si apa calda. Cat despre ratele la banca, din care s-au cladit mastodontii din beton, numiti artistic "pensiuni", sunt tot mai greu de platit.
Intram la intamplare intr-o curte fara urma de iarba. Proprietarii isi fac ingandurati calculele. Din 15 camere, doar 5 sunt ocupate - iar in doua dintre ele stau... prieteni de-ai lor. Ca sa nu ramana cu pensiunea goala, cei doi proprietari au pus pe site oferte speciale.

Cei cativa turisti care-si savureaza cafeaua si berea de la supermarket, par multumiti de gazde, desi ceva ii apasa. "Prea mult beton, spune unul dintre ei, poate se gandesc sa nu ne innamolim, dar noi poate vrem sa ne innamolim! Stiti, ca noi venim din beton si nu vrem sa stam tot in beton!"
Oana si Mircea au venit la Bran tocmai de la Constanta. Au vandut tot ce-au avut, au facut credit si s-au apucat de turism - dupa ureche, fiindca ea lucra la banca, iar el era sofer pe autocar. Au crezut ca dau lovitura, pentru ca, spre deosebire de mare, muntele atrage turisti si vara, si iarna. Au construit cat de multe camere au putut, au betonat curtea si au numit pensiunea dupa fiica lor. Si s-au apucat sa incaseze. Un an a mers bine. Cum n-au mai facut profit de la Revelion incoace, ca sa-si salveze afacerea de la faliment, cei doi au deschis in sat un magazin alimentar, in ideea de a mai face un ban de pe urma celor care ocolesc restaurantele, dar.... nu le-a mers, deja l-au inchis.

Resemnati, fara buget sau vreo idee grozava care sa le relanseze afacerea, cei doi se consoleaza ca macar au avut timp de concediu.

Cum Ingrid merge deja la scoala in Bran, vanzarea si fuga de faliment par imposibile.
Acest cuplu este doar un exemplu dintre multe altele... Nestiind sa atraga turisti, multi proprietari isi scot pensiunile la mezat. Unii si-au dat seama de esec, chiar inainte de a termina constructiile. Dar preturile pe care le cer sunt de-a dreptul nerusinate. Una dintre pensiunele de vanzare s-a dorit o copie fidela a castelului Bran, n-a prea reusit, niciun turist n-a dormit aici niciodata, pentru ca nu e finisata pe dinauntru, dar proprietarul vrea deja s-o vanda si vrea 1,5 milioane de euro. Agentul imobiliar e realist si spune ca la un asemenea pret sunt slabe sanse sa vanda.