Calitatea îndoielnică a caselor construite în ultimii 15-20 de ani este un subiect sensibil atât pentru proprietari, cât şi pentru specialiştii din domeniu. Toată lumea se teme de un potenţial cutremur şi de consecinţele pe care acesta le poate avea, dar puţini sunt cei care ştiu că pot depista problemele pe care le are casa şi le pot repara prin proceduri deloc complicate, la preţuri accesibile celor mai multe buzunare.

18385-img_3605.jpgProblemele de structură dau cele mai mari bătăi de cap. Singurele care pun cu adevărat în pericol viaţa celor care locuiesc acolo, dar care nu au fost demonstrate până acum pentru că nu a existat un cutremur semnificativ din 1990 încoace. Pentru cei care vor totuşi să acţioneze precaut, există mai multe metode care pot demonstra cu certitudine cât de rezistentă este casa lor.

„Metoda este expertiza tehnică. Un expert verifică vizual punctele principale ale clădirii, să vadă că fierul nu numai că există, dar că este prezent în cantitatea menţionată în proiect. Mai există şi expertiza cu aparate radio care puse pe structură îţi pot spune dacă există sau nu există fier în grindă, la ce interval este pus şi cum a fost croit. Cea mai scumpă variantă este expertiza care presupune şi săpături la fundaţie, care să determine exact rezistenţa acesteia. Costurile se calculează la metru pătrat şi variază între 0,3-0,5 până la 1 euro/mp.", spune Ciprian Ana, constructor.

Unele case rezistă doar opt ani, faţă de minimum 80 de ani cât este normal

Dar chiar şi fără un cutremur, casele construite după revoluţie nu mai au durata de viaţă de odinioară. Dacă atunci rezistau poate chiar şi pentru trei generaţii, acum această perioadă a scăzut de până la zece ori.

„Foarte multe dintre imobilele noi nu rezistă, ca ani de funcţionare. Dacă înainte casele rezistau şi 80 de ani, acum rar putem vorbi de locuinţe care să reziste chiar şi opt ani. Din ce s-a construit în ultimii 15-20 de ani, după părerea mea 80% sunt cu probleme. Şi eu cred că asta este estimarea optimistă. Unele case s-au făcut cu nişte improvizaţii absolut îngrozitoare, deci reprezintă un risc real pentru client.", susţine Radu Călin, constructor.

O altă problemă importantă este cea a instalaţiilor. Constructorii preferă să folosească materiale ieftine pentru a atrage clientul cu un preţ final mic. Sau, şi mai grav, promit materiale de calitate bună şi folosesc materiale de calitate inferioară.

„Trebuie să scoatem din vocabular replica "noi facem ieftin". Nu există ieftin, există optim. De multe ori optim se dovedeşte a fi mai ieftin decât ieftin. Un proiect bine făcut întotdeauna atrage costuri de execuţie mai mici. Ai zero şanse fără un proiect bine gândit să optimizezi costurile şi să ai un proiect de calitate. Nici după ce ai un proiect de bună calitate nu ai foarte multe şanse, dacă nu lucrezi cu cine trebuie.", spune Dragoş Antonescu, manager CraftHouse Solutions.

Pentru preţul mic de la început, clienţii plătesc înzecit mai târziu

Preţul mic este însă o tentaţie mare pentru clienţi. O casă este adesea costisitoare şi toată lumea încearcă să economisească de oriunde se poate. Constructorii spun că garantează pentru calitatea lucrării, iar un client neavizat în domeniu nu vede diferenţa dintre o ţeavă ieftină şi una scumpă. În realitate, diferenţa constă în durata de viaţă a acesteia.

„Majoritatea celor care construiesc în regie proprie se zgârcesc la materiale. Dar instalaţiile pot reprezenta o mare problemă. Din cauza materialului prost cu care se lucrează cel mai des, te poţi aştepta mereu să îţi plesnească o ţeavă. Nişte ţevi bune ar trebui să te ţină chiar 30-40 de ani, dar acum se strică şi în câţiva ani. Mulţi folosesc materiale cu care eu personal aş lucra numai în grădină, unde nu are ce să se inunde. Piaţa chinezească a trimis de la ei tot şi noi am acceptat şi ce nu trebuia.", continuă Ciprian Ana.

Diferenţele de preţ la instalaţii pot părea considerabile, la o primă privire. Ţevile bune te costă cu 40 până la 60 de procente în plus. În tabloul general însă, acestea însumează aproximativ 2-3% în plus din valoarea casei.

„Dacă faci lucrarea prost la început, dacă te apuci să repari, te poate costa încă 15-20%. Pentru că dacă se sparge o ţeavă la etaj şi inunzi şi parterul, dacă întâmplător nu eşti acasă atunci, paguba se numără în parchet de înlocuit, covoare, pereţi sau mobilier... Paguba este greu de măsurat.", mai spune Ciprian Ana.

Oricât de ieftine ar fi reparaţiile, românii preferă să le facă de unii singuri

Hidroizolaţiile sunt o altă mare problemă. Multe case nu au hidroizolaţia făcută la beci sau subsol, ori aceasta este făcută prost. Preţul pentru o asemenea lucrare este de 3-4 euro/mp, inclusiv manopera. La suprafeţele medii ale subsolurilor, acestea costă între 300 şi 500 euro.

„Nu este deloc un cost mare, dar mulţi au refuzat să facă o asemenea investiţie. Au pus o folie şi zic că nu mai are pe unde să intre apa. Cu termoizolaţiile, aceeaşi problemă. Şi aici, pentru că nu au vrut să plătească puţin în plus la început, plătesc în plus în fiecare lună.", declară Ciprian Ana, constructor.

De altfel, cei mai mulţi români preferă să rezolve aceste probleme singuri, aşa cum pot.

„Oamenii se gospodăresc cum pot, se suie pe acoperiş, fac trotuar în jurul casei, scot apa din pivniţă... Mâna proprietarului sau nimic, în cazul în care nu îşi permit să angajeze pe cineva. Dar unele intervenţii sunt foarte delicate, nu sunt simplu de făcut. Nu există un necunoscător care să poată face lucruri de valoare cu discernământ, chiar dacă a mai construit câteva chestii, chiar dacă există bunăvoinţă, lucrurile în situaţia asta sunt greu de descurcat.", conchide Radu Călin, constructor.

Problema construcţiilor de proastă calitate şi a constructorilor care le prestează nu este însă una care să se rezolve uşor. Într-o economie fragilă, unde toată lumea are grija buzunarului, cea mai bună ofertă de preţ este adesea cea aleasă. Iar constructorii mici, care lucrează la negru, care nu plătesc taxe şi impozite, au avantajul în faţa celor care poate chiar ştiu să ridici construcţii viabile.