Romanii cu rate pot ramane peste noapte si fara case si cu datoriile neplatite * Bancile executa garantiile imobiliare in cea mai mare taina, la licitatii stiute doar de "samsarii de case" si functionarii avizati. 
 
Distrusi de banci"Bancile sunt camatari cu acte in regula", spunea cu naduf, pe un post de televiziune, un roman care, ajuns somer din cauza crizei, se temea acum ca va ramane si fara casa.

 Restantele la credite s-au dublat in ultimul an si tot mai multi sunt cei care, ajunsi in imposibilitate de a-si mai plati ratele, risca sa fie aruncati in strada.

Bancile, care acum se vaita ca au nevoie urgenta de ajutorul statului, au anuntat venituri record pentru anul 2008. Credite cu dobanzi absurde au fost date de-a valma oricui a vrut, profitand uneori chiar de naivitatea sau nestiinta celor care se indatorau pe zeci de ani.

Diferentele uriase intre dobanzile la credite si cele la depozite au stimulat lacomia bancilor, care au uitat de cea mai elementara prudenta. Nu ne facem insa griji pentru ele. Drac mort si banca saraca, nu exista !

Grea este insa situatia roma­nilor care s-au lasat momiti de contracte de credit cu clauze mai mult sau mai putin obscure, iar acum sunt la discretia bancilor si a executorilor. Si asta pentru ca bancile din Romania nu dau dovada de transparenta nici in cazul scoaterii la vanzare a ca­se­lor, ori terenurilor celor care nu si-au mai putut plati datoriile la banci. Consecintele secre­tomaniei bancilor pot fi insa dezastruoase pentru datornici.

Din cauza ca executorul de­semnat de banca (de cele mai multe ori angajat al acesteia) a facut o publicitate superficiala, chiar selectiva, cei executati vor afla ca au ramas cu datorii mari la banca si dupa ce aceasta le-a vandut, la pret de chilipir, casa pentru care au muncit o viata intreaga. De situatie profita "geambasii de case" care au cunostinta de licitatii si se imbo­gatesc din revanzarea caselor cumparate de la banci. Lipsa de interes, chiar indolen­ta in realizarea unei publicitati corecte se regaseste atat la nive­lul executorilor cat si la Primarii si Tribunale.

Specialistii sustin ca statul trebuie sa oblige prin lege, la publicarea tututor anun­turilor intr-un singur loc, o "bur­sa a licitatiilor", unde oricine sa poata afla data, locul si carac­teristicile unui imobil scos la licitatie. Preturi de nimic.

Scoaterea la licitatie a unui imobil poate sa stinga datoria sau, dimpotriva, poate sa lase datornicul intr-o situatie cumplita, dator la banca pentru zeci de ani. Totul depinde, in mare masura, de numarul de "clienti" care au citit anuntul de vanzare si au participat la licitatie. Regula spune ca la prima licitatie se cere 100% din valoarea garantiei, dar ca de cele mai multe ori la acestea nu se prezinta mai nimeni.

"Profesionistii care vin la licitatie stiu mecanismul si nu vor sa vina la primul termen, vin de la al doilea termen. Se numesc geambasi de case. Nu cumpara pentru ei, ci ca sa revanda ulterior la un pret mai bun", spune Ilie Dinu, membru fondator al Asociatiei Executorilor Bancari (AEB). Astfel, abia de la a doua licitatie, imobilul devine interesant pentru "samsarii de case" pentru ca pretul de pornire este cu 25% mai mic decat s-a cerut initial si se poate ajunge la sume "fabu­los" de mici. Pana unde se poate ajunge, depinde de cei implicati in procesul de licitare. 20% din pretul casei. Teoria spune ca nu se poate vinde un imobil daca pretul oferit este vil, adica deri­zoriu.

"Noi, executorii ban­cari, consideram derizoriu pretul ce reprezinta sub 50% din valoarea de piata a imobilului, prin analogie si la legea 85/2006 privind insol­venta. Trebuie mentionat ca executorii judecatoresti, in goana lor de a incasa onorariul, considera pret derizoriu suma ce reprezinta sub 20% din valoarea de piata a imobilului", declara Marius Zapan, seful corpului de executori bancari din cadrul Volksbank.

Astfel, se poate ajunge in situatia in care o casa in valoare de 100.000 de euro sa fie vanduta pentru suma derizorie de 20.000 de euro, iar datornicul sa afle ca, de unde spera sa acopere datoria si sa-i mai ramana niste bani, mai datoreaza bancii cateva zeci de mii de euro bune. Iar banca, tocmai ce i-a pus sechestru si pe casa de la tara, pe care urmeaza sa o execute silit, pentru plata restului de datorie. Marius Crafcenco, presedintele Uniunii Nationale a Executorilor Judecatoresti arunca mingea inapoi in curtea bancilor. "Banca are drept de dispozitie, ea poate sa nu accepte pretul si sa ceara reluarea procedurilor", spune Crafcenco.

Sursa

17 martie 2009