Asigurările opţionale pentru locuinţă sunt un produs deja vechi pe piaţă, dar care nu se bucură de prea multă popularitate în rândul românilor. Mulţi dintre cei care aleg totuşi să cumpere un asemenea produs, optează pentru cel mai mic preţ. Ei vor să împace astfel responsabilitatea cu economia, dar realitatea poate fi mult mai dură. Multe companii de asigurări încasează banii, dar apoi uită să plătească daunele, arată specialiştii din domeniu.
Asigurările pentru locuinţă funcţionează, de cele mai multe ori, pe principiul
„dai un ban, dar ştii că merită”. În general, companiile mari sunt cele care au capacitatea de a susţine daunele în momentul în care ele se petrec, dar acest lucru se întâmplă tocmai pentru că
taxează mai mult clienţii.
„Asigurările obişnuite care se vând pentru incendiu şi calamităţi au un preţ calculat la circa 0,1% din valoarea proprietăţii. Deci la o locuinţă de 50.000 euro, înseamnă o primă de asigurare de 50 euro, iar la 100.000 înseamnă 100 euro. Celelalte asigurări nu cred că sunt de mare folos. Este vorba despre cele care vând un pachet mare de riscuri, ca să fie atractive. Aceşti asigurători au vândut mult, sunt depăşiţi de situaţie. Ei nu şi-au propus să încheie opt milioane de poliţe, ci 300.000-500.000, astea sunt ţintele obişnuite. În cazul unei calamităţi, nu ştiu dacă vor avea forţa să rămână pe piaţă, dar fiecare doarme cum îşi aşterne”, a declarat pentru IMOPEDIA.ro Marius Bulugea, fostul director general PAID.
Specialiştii le recomandă clienţilor să citească foarte atent poliţele de asigurare facultativă. Să pună cât mai multe întrebări, pentru a se asigura că respectiva companie are capacitatea de a susţine daunele în momentul producerii acestora. Cele mai ieftine poliţe nu pot asigura mai mult decât alunecările de teren, cutremur şi inundaţii. Dacă se adaugă şi alte riscuri, preţul trebuie să crească.
Asigurările complexe de locuinţe pot despăgubi inclusiv bunurile din casă
Asigurările mai complexe de locuinţe pot acoperi daune precum îngheţarea apei în conducte, rezervoare, vase de expansiune, avarii accidentale la centrala/instalaţia de încălzire, inundaţii provocate de avarii accidentale ale instalaţiilor de apă, canalizare, inclusiv refulare, inundaţii şi infiltraţii de la apa provenită de la vecini, inundaţii din neglijenţa asiguratului sau a membrilor familiei acestuia, vandalism, furtul prin efracţie al bunurilor asigurate, furtul instalaţiilor sau a elementelor acestora, cheltuieli cu demolarea, demontarea sau mutarea în alt loc a clădirii şi a bunurilor asigurate.
„Dacă o casă este situată într-o zonă cu risc mare de alunecări de teren, cu siguranţă sunt excluse alunecările de teren din riscurile acoperite. Sau în zone cu risc seismic, nu sunt acoperite cutremurele. Poliţele urmăresc profitul, este normal. Adică fatalitatea să se întâmple cât mai rar, la cât mai puţini. Managerii sau acţionarii îşi văd interesul”, continuă Marius Bulugea.
Clienţii ar trebui să se familiarizeze cu conceptul de franşiză
Clientul care vrea să îşi facă o asigurare a locuinţei trebuie să se familiarizeze şi cu termenul de franşiză. Acestea sunt de două feluri: atinse şi deductibile.
Franşiza atinsă este suma care limitează responsabilitatea asigurătorului. De exemplu, în cazul unei franşize atinse de 2.000 euro, dacă valoarea reparaţiei este mai mică de această sumă, asiguratul nu beneficiază de despăgubire. Dacă valoarea este mai mare, despăgubirea este integrală.
Franșiza deductibilă implică o responsabilizare mai mare a asiguratului. Astfel, compania de asigurări va impune o sumă fixă calculată ca procent din suma asigurată care va fi suportată de asigurat, indiferent de valoarea daunei. Astfel, din orice despăgubire se va scădea valoarea franşizei.
CITEȘTE ȘI PAID: Primăriile nu ar trebui să se grăbească să dea amenzi celor care nu au asigurare
20 June 2012
