După şase ani de stat în oraş, pe un bulevard aglomerat, cu trafic la orice oră din zi şi din noapte, şi-au dorit o viaţă liniştită, fără zgomot, praf şi agitaţie. Vorbim de Cristina şi Cezar Darie, doi tineri părinţi care au ales să-şi crească copiii aproape de natură, iar pentru acest lucru au lăsat departe viaţa de la oraş.

18402-tartasesti.jpgÎn 2003, Cezar Darie se hotărâse că a venit momentul să îşi cumpere un loc al lui. Militari i se părea un cartier accesibil şi avea conturate câteva criterii clare despre o locuinţă: să fie lângă o staţie de metrou, în apropierea unei pieţe şi cu vedere la bulevard. Cu ajutorul unei agenţii imobiliare a găsit un apartament de patru camere, lângă piaţa Gorjului.

„Mi-a plăcut apartamentul, deşi era personalizat cu îngeri sculptaţi la colţuri şi ţurţuri din ipsos care atârnau din tavan, iar pe pereţii din hol erau lipite cioburi de oglindă. Dincolo de aceste detalii care dispăreau la renovări, era un apartament spaţios, cu două balcoane, cu vedere spre furnicarul de pe Iuliu Maniu şi, fiind la etajul zece, era foarte luminos. Acolo m-am simţit acasă, aşa că am considerat că merită preţul de 16.500 dolari", îşi aminteşte Cezar.

La semnarea antecontractului, a cunoscut-o pe directoarea agenţiei imobiliare, Cristina. S-au văzut, s-au plăcut și, după scurt timp, cei doi s-au mutat împreună în apartamentul proaspăt achiziționat, apoi s-au căsătorit.

„Îmi plăcea apartamentul de la etajul zece, singura mea problemă era teama de înălţime. Până nu am închis balcoanele, eu nu ieşeam în niciunul dintre ele. Eu am crescut în Târgovişte şi nici măcar în Turnul Chindiei nu am ieşit vreodată pe balcon!", îşi aduce aminte soţia lui Cezar.

Investiţia în teren

În 2005 soţii Darie au cumpărat un teren de 4.000 mp în comuna Tărtăşeşti, cu 9 euro/mp. Luând în considerare avântul preţurilor pe piaţa imobiliară, sperau ca peste vreo cinci ani să vândă jumătate din lot, iar cu banii obţinuţi se gândeau că poate, vreodată, îşi vor face o casă acolo.

„Am cumpărat de la doi proprietari: 1.500 mp de la unul, 2.500 mp de la celălalt. Dar aceasta era suprafaţa din acte, că după măsurătorile cadastrale au rămas 3.600 mp. Deşi în realitate cele două loturi aveau latură comună, pe hârtii apăreau la 10 m distanţă. Pentru că primăria nu avea niciun interes să refacă planul parcelar, l-am refăcut noi. Apoi am refăcut şi cadastrul şi, astfel, au ieşit la numărătoare toţi cei 4.000 mp. Numai că, după alegeri, a venit alt primar, care a considerat că planul parcelar făcut de fostul primar este greşit. Şi chiar și în ziua de astăzi ne tot perindăm prin instanţele judecătoreşti", spun soţii Darie.

Ce poţi face singur, nu aştepta de la alţii

Amândoi sunt mari iubitori de natură, iar cu timpul s-au săturat de aerul Bucureştiului. Odată cu naşterea primului copil, au început să se gândească din ce în ce mai serios să se mute în afara Capitalei, undeva unde pot avea curtea lor.

„Condiţia primordială de cumpărare a apartamentului - vederea către bulevardul lui Cezar! - a devenit principalul motiv de saturaţie din cauza zgomotului specific unui bulevard aglomerat. În 2009, înainte de cel de-al doilea copil, ne-am hotărât să lăsăm Bucureştiul în spate", povesteşte Cristina.

Iniţial, îşi doreau o casă „la cheie", nu voiau bătăi de cap. S-au gândit să schimbe terenul de la Tărtăşeşti pe o casă terminată. Au început să caute în Mogoşoaia şi în Chiajna, deoarece doreau să fie aproape de o ieşire spre Târgovişte. Au văzut case care le-ar fi plăcut, dar care aveau curţi mici, aşa că s-au hotărât să se apuce să construiască pe terenul lor.

„O casă care să ne definească şi să ne mulţumească nu poate fi construită de altcineva decât de noi. Am vrut un spaţiu de măcar 1.500 mp şi, până la urmă, am păstrat 2.500 mp. Ne-am dorit să avem un copac în curte, un colţ de grătar, să aibă copiii unde să alerge", recunoaşte Cristina.

„Am cântărit bine această decizie. Nu am găsit o variantă de schimb convenabilă, dar suntem mai aproape de Târgovişte, unde mergem des. Pe de altă parte, lucrez în Băneasa, iar din Tărtăşeşti durează mai puţin să ajung la birou, decât din Militari", completează soţul.

Norocul este după cum şi-l face omul

În august 2009 au vândut apartamentul de lângă piaţa Gorjului cu 95.000 euro. A fost o afacere de familie, urmând să se mute în el fratele lui Cezar. De asemenea, au mai vândut o garsonieră din Târgovişte.

„Tot lucrând în imobiliare, am investit într-o garsonieră în oraşul meu natal. Am găsit o oportunitate şi am cumpărat-o în anul 2000 cu preţul de 2.000 dolari, apoi am vândut-o în 2010 cu 24.000 euro. Dacă ai răbdare, investiţiile pe termen lung în apartamente pot aduce profituri considerabile", împărtăşeşte proprietara.

Au răscolit internetul şi au pus pe hârtie tot ce îşi doreau de la o casă, iar un arhitect le-a făcut proiectul. Au angajat un constructor şi au pornit la drum.

Socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg

Au început lucrările în noiembrie 2009, iar prima etapă a mers strună, după care a început „distracţia". Constructorul şi-a mai luat două lucrări şi nu le mai trimitea muncitorii.

„În fiecare săptămână ne promitea că luni vine echipa. S-a făcut august şi el ne făcuse doar tencuiala exterioară. Ne-a rugat să fim înţelegători, că trebuie să termine până în septembrie casa unei familii care stă cu chirie. Am fost rezonabili, că ne-a spus că până în octombrie termină şi la noi. Până la 1 octombrie - nici urmă de muncitor. Am adus altă echipă, iar în noiembrie a apărut şi constructorul rătăcitor. De atunci şi până la Paşte s-a tot dat cu glet. După Paşte am schimbat şi echipa şi încuietorile, iar noua echipă a terminat în două săptămâni ce se chinuiau ceilalţi de cinci luni", povesteşte intrigat Cezar.

„Am ţinut strict evidenţa cheltuielilor în etapa „la roşu". După faza de construcţie am pierdut noţiunea clară a banilor. Aş zice că sunt peste 100.000 euro, bani în care intră utilităţi trase, gaz, electricitate, fosă, puţ, gard, deci nu numai casa în sine. Ne-au ajuns la fix banii până acum, dar mai avem mici detalii la interior şi amenajarea curţii. Dar totul se rezolvă în timp, cu răbdare", încheie doamna Darie.

CITEȘTE ȘI ALTE ÎNTÂMPLĂRI PRIN CARE AU TRECUT BENEFICIARII PROGRAMULUI PRIMA CASĂ:

19 May 2011