Cum te asiguri că nu te fură constructorul

S-a discutat mult despre ce s-ar întâmpla cu România în cazul unui cutremur major. Există rapoarte oficiale care spun că doar în Bucureşti ar muri jumătate de milion de persoane sub dărâmături. Problema este clar la calitatea construcţiilor, toată lumea recunoaşte asta deşi nimeni nu recunoaşte că face greşeli de genul acesta. Şi totuşi constructorii greşesc. Chiar dacă în joc este viaţa unei familii sau chiar a câtorva zeci de familii, în cazul unui bloc.

Cum fură un constructor?

Tactica generală este înlocuirea materialelor de calitate promise cu materiale mai ieftine, sau micşorarea cantităţilor prevăzute. Iar tactica asta se poate aplica la absolut orice material folosit, de la fierul pentru armătură până la gresie şi faianţă.

„De exemplu, o grindă, să spunem e armată cu fier de 18. Vorbesc despre o grindă mai lungă, care susţine o distanţă de 6m sau 8m. Fierul din ea poate fi înlocuit cu un fier inferior ca şi grosime, automat ca şi calitate. Etrierii sunt fiarele transversale pe barele longitudinale, la fel - se poate să nu se respecte distanţa cerută de proiectant. Adică în loc 10 cm, să fie puşi la 15 cm. Şi prin înlocuirea a patru bare fier de 16, de exemplu, înlocuit cu patru bare fier de 12 ... asta este armătura. Şi toate chestiile astea, în caz de cutremur, pot conduce la frângerea grinzii, poate să cadă o bucată de tavan sau altceva", spune Ciprian Ana, director al societăţii de construcţii Start Tehnologic Consult.

Toate aceste lucruri se întâmplă mai ales în cazul proiectelor mici. De exemplu, în cazul constructorilor care au apărut peste noapte, în perioada de boom imobiliar. Ei construiesc câte o casă apoi pleacă şi nu mai ai cum să le iei urma. Desigur, poţi să îi dai în judecată, în baza contractului. Dar adesea, aceştia muncesc la negru. Clienţilor le convine, pentru că ei ies mai ieftin. Nimeni nu se gândeşte la consecinţe decât în momentul în care e pus faţă în faţă cu dezastrul.

„Muncitorii fac ceea ce li se cere. Se conformează. Dacă şeful de şantier are un nivel de aşteptări ridicat, cerinţe pe măsură şi e foarte insistent, poate ieşi un proiect de calitate. Dacă nu, nu. Muncitorii lasă constant standardul, lasă ştacheta jos. Dacă îşi dau seama că pot să iasă aceiaşi bani dacă muncesc mai puţin sau mai prost, o vor face", spune Ionuţ Negoiţă, proprietarul grupului de firme Pro Confort.

Dezvoltator: „Înainte de criză, se construia mult şi prost"

Din nefericire pentru cei care au construit cu astfel de constructorii înainte de criză, şansele să găsească mână de lucru de calitate erau destul de scăzute, spun specialiştii în domeniu. Acum când cererea a scăzut considerabil, constructorii sunt mult mai atenţi.

„Oameni fără bani de investit, fără un istoric în construcţii şi fără cunoştinţe despre industrie au devenit peste noapte constructori. În perioada în care piaţa creştea foarte rapid, adică între ani 2004-2008, mulţi dintre muncitorii calificaţi au plecat din România către ţări care îi plăteau mai bine şi le ofereau condiţii mai bune de lucru. A intervenit atunci o cerere mai mare decât oferta pentru muncitori şi constructori, motiv pentru care mulţi dintre ei săreau anumite etape ale construcţiei ca să ajungă mai repede la următorul proiect", spune Andrew Prelea, CEO Ozone Homes.

Desigur, orice client se aşteaptă ca greşelile să fie reperate la timp de un diriginte de şantier. Sau măcar la controlul final, de către autorităţile responsabile. Dar mulţi dintre aceştia nu par să aibă întotdeauna timp sau interesul necesar pentru a se uita atent la proiect.

„Sunt comisii care verifică tot ce faci la recepţia finală, să vadă dacă ai respectat regulile. Sunt riguroşi de la caz la caz. Pot fi distraşi", continuă Negoiţă.

„Din păcate, un om de rând, un client obişnuit, nu poate verifica. În general, defectele de structură sau de rezistenţă sunt mascate de finisaje. Adică dacă o grindă nu a fost turnată cum trebuie şi se vede fierul prin ea, în general, când se vinde apartamentul la cheie, ea este mascata de gips-carton. Vezi proverbul cu gardul şi leopardul", completează Ciprian Ana.

Constructorii mari nu ar trebui să îşi permită să greşească

Ţepele imobiliare care au existat în România exact în perioada de boom economic i-au făcut pe clienţi foarte reticenţi chiar şi în faţa constructorilor mari. Totuşi, în cazul celor are au mai multe proiecte pe piaţă, este periculos să existe erori mari de construcţie. Pentru ei, o greşeală într-un singur proiect înseamnă automat compromiterea tuturor proiectelor viitoare. Clienţii îşi vor pierde iremediabil încrederea în brandul lor. Iar într-o piaţă dominată oricum de lipsă de încredere în industrie, un asemenea lucru ar fi fatal pentru un dezvoltator.

„România este o ţară foarte greu de învăţat. Dar cu sisteme de control bine puse la punct şi cu planuri de securizare, se poate minimiza furtul de materiale pe şantier. Noi chiar ne-am făcut propria companie de pază cu fost personal militar. După ce aceştia au început munca, muncitorii nu au mai furat aproape deloc. Este un exemplu concret despre cum poţi face economii făcând treaba bine. Dezvoltatorii şi finanţatorii lor se ceartă într-una despre cum să economisească 1 sau 2 lei/oră pentru pază şi sfârşesc prin a pierde sute de euro din furturi", continua Andrew Prelea.

Dacă pe şantier nu se fură, înseamnă că proiectul se respectă. Şi dacă proiectul este făcut bine, înseamnă că şansele ca acea construcţie să fie de calitate sunt mult mai mari. De altfel, mai există un argument care îi determină pe constructorii mari să se ţină de proiect.

„Dacă proiectul a fost calculat bine, dar nu a fost executat cum trebuie, răspunde firma executantă şi dirigintele de şantier. Pot răspunde chiar şi penal, dacă se întâmplă un accident cu victime", completează Negoiţă.

Totuşi, indiferent de cât de bună este reputaţia dezvoltatorului pe piaţă, clientul ar trebui să facă o analiză detaliată a istoricului acestuia. Cele mai grăitoare argumente şi contraargumente pentru a cumpăra într-un proiect nou le pot da clienţii mai vechi ai dezvoltatorului respectiv.

CITEȘTE ȘI: Ce aspecte trebuie luate în calcul la achiziţia unui apartament nou?