Scriam, miercurea trecuta, ca a intarcat Balaia. E criza si bancile au trecut dintr-o extrema in alta. Actuala extrema, determinata de criza, o simtim cu totii. Dureros. Pentru ca incetinirea dramatica a creditarii loveste intreaga societate.
Tot asa cum cealalta extrema, ce reflecta comportamentul bancilor de dinainte de criza, a
fost folositoare intregii societati. In sensul ca s-a restrans vizibil sfera saraciei, in timp ce o mare parte a populatiei a simtit o unda de bunastare.
Cum s-au petrecut lucrurile?
Sa privim inapoi. Zarurile fusesera aruncate. Incet - incet, incepand din 2004-2005, creditele imobiliare si cele pentru consum au trecut din planul viselor si al dorintelor in viata de zi cu
zi. Bancile au descoperit o noua sursa de profit. Iar o parte a populatiei a inteles ca numai prin imprumuturi bancare pot fi rezolvate problemele locative sau pot fi achizitionate bunuri de
consum de folosinta indelungata. Chiar daca o realitate paralela a facut sa se aprinda o puternica dezbatere publica: pericolul creditarii.
Pericol mult comentat cu deosebire in perioada ce a premers crizei. Banca Nationala a intervenit in amintita dezbatere cu un mesaj rational: "Atentie la echilibru". Considerand ca ar fi grav daca s-ar rupe echilibrul pe piata creditelor. Sa nu uitam ca, inainte ca fluxul de bani sa navaleasca in banci si din banci catre populatie, in prea putine cazuri o familie de la noi avea posibilitatea sa adune ban langa ban pentru a-si ridica o casa. Creditul ipotecar a simplificat lucrurile. Desigur, nu in general, ci pentru acea parte a populatiei care a avut bonitati care sa-i asigure eligibilitatea pentru astfel de credite. Dar, prin extinderea creditarii, Romania s-a ales si cu un eficient stimulent pentru o munca performanta. Familia intra in propria-i casa, ipotecata insa in favoarea bancii. Iata motivul ce o facea sa traga cu dintii, muncind si castigand bani, pentru a-si putea plati casa. Din aceasta competitie pentru existenta, desfasurata pe scara mare, a castigat familia, a castigat societatea.
Totodata, si consumul avea nevoie de bani. Problema ce n-a putut fi rezolvata numai prin cresterea veniturilor. Imprumuturile pentru consum au facut explozie, in conditiile in care, in banci, banii din strainatate veneau in valuri. Iar romanii s-au repezit sa se imprumute. Creditul de consum a luat-o la goana, devansand creditul pentru locuinte. Necazul a fost ca, in timp ce consumul gonea cu rapidul, oferta interna de bunuri si servicii calatorea cu o cursa de navetisti. Totusi, creditarea in valuri ne-a fost de folos. Indeosebi creditele acordate companiilor. Economia a luat avant. PIB-ul a crescut ani la rand. Inflatia a fost adusa sub control, chiar daca, comparativ cu alte tari, continua sa fie mare. Multe lucruri incepusera sa se schimbe in tara.(Adrian Vasilescu)
31 March 2010
