Terenul foarte scump, ravnit de multi
investitori, si legislatia haotica ce reglementeaza proprietatea au facut posibila construirea unui imobil aproape cocotat pe casele vecine. Daca devii proprietarul
unei parcele de 400 de mp in Dorobanti nu te mai gandesti sa-ti faci o casuta, cu o gradinita in fata, ci un bloc cu cat mai multe etaje, sa-l vinzi pe bucati si sa scoti pe el cel putin de
doua-trei ori mai mult decat ai dat pe teren.
Pentru ca selectul cartier Dorobanti nu e Colentina, iar pretul unui metru patrat de teren aici a ajuns la 2.500 de euro. Iar daca nimeresti intr-o zona in care proprietarii inca nu si-au „modernizat” casele, ci au ramas la stadiul modest de un etaj, trebuie sa te astepti la multe procese si reclamatii.
In final, trebuie sa vinzi repede si sa nu mai calci pe-acolo pentru ca, dupa cum te-ai cocotat pe casele vecinilor, e de la sine inteles ca niciunul nu-ti va da o cana cu zahar la nevoie.
Ce face omul pe terenul lui
Cam asa se intampla cu Ovidiu Popescu, care a devenit, din 2005, proprietar pe 433 de mp de teren pe strada Naum Ramniceanu, colt cu Pitarul Hristache, in sectorul 1. Terenul fusese nationalizat cu tot cu casa de pe el, in anii ‘80, cand fostul proprietar a emigrat.
In 1996, casa a fost cumparata de familia Grigore, care o ocupase pana atunci cu chirie. Acelasi stat, care i-a vandut chiriasului casa cu terenul de sub ea, i-a retrocedat mai tarziu proprietarului terenul de langa casa. Chiriasul s-a trezit brusc proprietar pe o casa inconjurata de terenul altuia. Natural, trebuia sa iasa din ea, pe undeva. De aici a inceput razboiul.
Popescu construieste, firesc, pe terenul lui, si-l considera pe proprietarul casei, Vasile Grigore, un musafir nedorit. Grigore se bazeaza si el pe niste acte care-i dau dreptul la o iesire civilizata din casa, dar pe care actualul proprietar al terenului i-o cam refuza. Cei doi vecini se judeca de doi ani, castigator pe toata linia fiind Ovidiu Popescu.
Desi sustine ca a avut cele mai bune intentii, acesta recunoaste ca ambii vecini, intre care si-a inghesuit vila cu doua etaje si mansarda, il reclama cu obstinatie si-i privesc cu ura proprietatea.
Marul discordiei
Familia Grigore nu pare nici avuta, nici procesomana. Totusi, de doi ani se taraste inutil prin justitie pentru o iesire la strada Ramniceanu, pe care Popescu nu i-o mai ofera pentru ca si-a inaltat casa din hotar in hotar. Ba, la limita de proprietate cu ceilalti vecini, Popescu ar fi calcat peste gard cu vreo 40 de centimetri.
„Mi-a zis ca daca nu lua din terenul meu nu-i iesea proiectul casei”, sustine vecina Elena Ionita, care a fost sfatuita sa nu-l dea in judecata pe Popescu, ca nu merita efortul.
Si peste drumul public Pitarul Hristache atarna casa lui Popescu, cu etajele iesite in afara, in goana dupa spatiu.
Grigore e sufocat de distantele prea mici ramase intre casa lui si noua constructie, ceea ce-i lasa, practic, doar o fasie meschina de jur imprejurul casei si o iesire din curte direct in traficul din strada Hristache. Subsolul casei lui Popescu, inaltat cu un metru deasupra solului, este turnat chiar pe treptele de acces in casa lui Grigore.
Familiile Grigore si Ionita s-au plans degeaba la primarie, la politie si in justitie. Ei spun ca Popescu ar fi blindat de acte pentru ca a avut pile la primarie. „Stiti ce ni s-a spus la politie cand l-am reclamat? Ca in Dorobanti autorizatiile se cumpara, nu se primesc”, declara la unison vecinii Grigore si Ionita.
In poze se vede invers
Ovidiu Popescu spune ca situatia sta tocmai invers si se considera hartuit de vecinii care ar fi suparati ca le-a luat terenul pe care de altfel nu erau stapani.
„Am castigat toate procesele, terenul este al meu, am un proiect aprobat de Primaria Sectorului 1, de fapt, familia Grigore vrea sa se extinda pe proprietatea mea, si nu invers. El vrea sa iasa din casa lui prin sufrageria mea”, spune Popescu.
El nu recunoaste nici extinderea spre proprietatea familiei Ionita, pretextand ca si-a trasat gardul ghidat de GPS, deci n-avea cum sa greseasca cu 40 de centimetri.
Popescu nu vede nimic ilegal nici in extinderea etajelor deasupra drumului, fiind aprobat pentru asta chiar de reprezentantii Primariei Sectorului 1 care, de cate ori s-au deplasat la fata locului, au constatat ca Popescu construieste conform planurilor. Explicatia investitorului e banala: „Nu sunt singurul cu balcoanele iesite in afara pe strada”.
Concluzie
„Eu sau ei”
Avocatii familiei Grigore spun ca distantele dintre constructii, prevazute in legislatie si in autorizatia lui Popescu, sunt incalcate in realitate. Totusi, ei nu au reusit sa castige niciun proces pana acum in favoarea familiei Grigore, condamnata sa iasa din casa, probabil, pe acoperis.
Ovidiu Popescu, care spune ca pana la familia Grigore nu avusese un proces in viata lui, e deranjat de publicitatea negativa pe care vecinii i-o fac, mai ales ca intentia lui este sa vanda cat mai profitabil apartamentele care vor fi finalizate curand.
Realitatea ramane sa fie constatata la fata locului de potentialii cumparatori: vor da peste un imobil cu balcoane generoase, ce atarna ba peste o strada ingusta, ba deasupra proprietatilor vecine, iar distantele meschide dintre constructii le vor da posibilitatea, la suparare, sa-si schimbe intre ei, cu vecinii ostili, posturile la televizoare.
Cel mai castigat va fi pana la urma tot Popescu, care, cel mai probabil, nu va locui acolo: „Am trei variante: ori ne imprietenim, ori pleaca ei, ori plec eu”. Prietenia s-a cam stricat.
Sursa10 September 2007
