Băncile scot la lichidare proiectele falimentare la preţuri sub nivelul pieţei
Cei mai avantajaţi sunt investitorii care dispun de lichidităţi mari
Unele proiecte imobiliare au întârzieri mari de predare, altele ar putea fi anulate înainte de săparea fundaţiei. Dacă pentru dezvoltatorii acestor proiecte falimentul echivalează cu dezastrul, pentru un investitor abil aceste falimente pot reprezenta adevărate mine de aur.
Cum majoritatea pRoiectelor sunt pornite cu finanţare de la bănci, intrarea în starea de faliment va determina începerea procedurii de lichidare din partea bancherilor. Astfel, un proiect cu o valoare de 100 de milioane de euro, de exemplu, ar putea fi cumpărat mult mai ieftin, de cele mai multe ori mult sub investiţia operată până în acel moment. Pentru un investitor care deţine multe lichidităţi acest lucru poate garanta o afacere foarte profitabilă, pentru că va cumpăra direct proiectul, fără a mai fugi după aprobări şi certificate.
„Cum într-o economie de piaţă eşecul unora poate fi succesul altora, sunt convins că o parte dintre proiectele viabile, bine localizate, vor ajunge prin intermediul băncilor sau al lichidatorilor în mâna unor dezvoltatori profesionişti care beneficiind de fonduri proprii şi de finanţare adecvată le vor finaliza cu succes şi la nişte preţuri rezonabile. După încălzirea de multe ori nejustificată a preţurilor în raport cu puterea de cumparare, în special pentru pătura de tineri care au intrat recent în sfera muncii, piaţa îşi va reveni, vor apărea şi dezvoltatori de calitate cu preţuri decente care să satisfacă acest segment de clienţi“, ne-a declarat Adrian Crivii, director general al companiei de evaluare Darian.
Profit garantat aproape 100%
În SUA, după ce piaţa imobiliară s-a prăbuşit şi băncile, care aveau nevoie disperată de lichidităţi, au scos la vânzare casele americanilor care nu îşi mai puteau plăti ratele, au apărut aproape instantaneu “rechinii” imobiliari. Băncile de investiţii şi fondurile de investiţii care au scăpat mai puţin şifonate din criza americană şi care aveau lichidităţi au început să cumpere din ce în ce mai multe proprietăţi scoase la vânzare la preţuri mult sub nivelul pieţei.
În cazul României, dată fiind tensiunea actuală dintre cei care fac preţurile, dezvoltatorii şi proprietarii, şi potenţialii clienţi, achiziţionarea unui proiect falimentar asigură aproape în totalitate profitul. Pentru că investitorul care cumpără „la mâna a doua“ proiectul dă mai puţini bani pe el îşi va putea asigura „ieşirea“, adică vânzarea proprietăţii finalizate pentru că va putea cere preţuri mai mici, fără a-şi afecta profitul. Evident, specialiştii speră ca această situaţie să nu capete anvergură, pentru că falimentarea proiectelor sau retragerea dezvoltatorilor ar însemna că nu se va mai construi nimic nou.
„În România este încă nevoie de construcţii de calitate şi dezvoltatorii se vor mulţumi cu rate ale profitului decente care să acopere nivelul de risc relativ scăzut pe o piaţă în care de abia
în ultimii 2-3 ani a început să apară o ofertă consistentă. Dezvoltatorii care doresc marje mai mari de profit, respectiv îşi asumă riscuri mai mari, vor cauta alte pieţe emergente,
referindu-mă în acest caz în special la investitorii străini“, consideră Crivii.
În cazul în care unele proiecte vor cădea însă victimă fie dobânzilor mai mari de la bănci, fie stagnării vânzărilor, fie lipsei de lichidităţi a dezvoltatorilor, cu siguranţă că dacă ele sunt
de calitate şi vor fi scoase la lichidare de către bănci, se vor găsi doritori cu lichidităţi care să facă profit de pe urma lor. (V.R.)
Sursa
1 September 2008
