Criza nu i-a iertat pe cei slabi! Multe agenţii imobiliare şi-au închis activitatea în ultimii doi ani. Şi asta pentru că piaţa imobiliară este unul dintre cele mai afectate  segmente ale economiei, arată statisticile. Pentru a supravieţui directorii agenţiilor imobiliare şi-au schimbat strategiile de business.

Ce măsuri au luat, dar şi cât de greu este să lucrezi în domeniul imobiliar în prezent aflăm de la Ioan Sorin Roşu, directorul Apulum 94.

Este foarte posibil ca, în general, dificultatea să fie mai mare în domeniul imobiliar, dar în mod sigur nu este disproporţionată faţă de ce se înregistrează în majoritatea activităţilor din economia românească. Se pare că start-up-ul în această perioadă, în domeniul imobiliar, atât ca broker, dar şi ca dezvoltator, nu este cea mai adecvată opţiune. Contextul este dificil chiar şi pentru operatorii cu tradiţie, care au de partea lor avantajul experienţei.

Ce trebuie să oferiţi clienţilor pentru a veni spre dvs?

În general, registrul este acelaşi ca şi în perioadele anterioare, doar că importanţa cu care abordăm elementele constitutive diferă. În acest moment, setul de avantaje în relaţia cu un client rezidă în valorile pe care le promovăm:

  • credibilitatea;
  • experienţa;
  • analiza oportunităţilor;
  • paleta largă de opţiuni; 
  • consistenţa variantelor prezentate

Ce tactică trebuie să adopte un director de agenţie pentru a trece cu bine de perioada de criză?

Perioada de criză te obligă să gândeşti, oarecum, convergent. Este necesar să abordezi mai multe planuri conexe pentru a-ţi asigura reuşita.

          a) Pe o piaţă extrem de imprevizibilă, diagnoza de stare este esenţială. Tendinţa de schimbare, în general, a opţiunilor clienţilor trebuie rapid cunoscută pentru a fi capabil să iei acele decizii ce se transpun în soluţiile cel mai bine adaptate fiecărui moment al evoluţiei pieţei imobiliare;

          b) Reevaluarea la intervale mai scurte de timp a business-planurilor;

          c) Echilibrarea permanentă a balanţelor de plăţi şi încasări;

         d) O politică activă de personal, care presupune, în primul rând, pregătirea susţinută şi dinamică a angajaţilor, inserţia de instrumente de lucru noi, implementarea unor măsuri psihologice de susţinere şi creştere a nivelului motivaţional şi, implicit, a stării de spirit.

Cât de tare s-au schimbat cumpărătorii? Dar vânzătorii?

Într-o exprimare concisă, cumpărătorii cunosc foarte bine şi exploatează ascendentul valorii banilor. Ei tind să se apropie tot mai mult de tabloul clientului pretenţios, intransigent şi cu o atitudine mai degrabă nelucrativă.

Vânzătorii, în schimb, sunt mai reactivi la sfaturile specialiştilor, dar, de cele mai multe ori, tind să devină nerăbdători, anxioşi, greu de mulţumit în ceea ce priveşte timpul de vânzare şi valoarea obţinută. De altfel, este mai greu de explicat o diminuare a valorii unui imobil într-o perioadă atât de scurtă şi într-o cotă atât de mare.

Cum apreciaţi că va fi următoarea perioadă (şase luni) pentru piaţa imobiliară?

Piaţa imobiliară, în ansamblu, este extrem de imprevizibilă. Cu excepţia menţinerii interesului de achiziţie de către persoanele cu nevoi locative (nu a celor cu interese investiţionale), îmi este greu să mă pronunţ asupra capacităţii de plată a acestora. Mai precis, investiţiile în domeniul imobiliar vor fi tot mai puţine, iar achiziţiile tot mai greu de realizat.

Ce ar putea ajuta piaţa imobiliară să iasă din criză?

Piaţa imobiliară este strâns legată, printre altele, de accesul la finanţare, de oportunitatea investiţională, de cadrul juridic şi fiscal, de dezvoltarea infrastructurii. Cu excepţia oportunităţii investiţionale - pe care o putem judeca, în această fază, mai degrabă ca o consecinţă a optimizării celorlalte elemente enunţate - consider că la fiecare capitol în parte se poate lucra. Astfel, prin creşterea interesului din partea statului în domeniul dezvoltării infrastructurii, prin identificarea, în continuare, de noi modalităţi de acces real la finanţare, prin realizarea unei „Carte Albe" a imobiliarelor, care, cel puţin pe o perioadă de 3 ani - cât reprezintă ciclul natural al unei dezvoltări imobiliare - să ofere stabilitate şi echilibru din punct de vedere juridic şi fiscal, criza s-ar putea resimţi în cote de intensitate mai scăzute.

Poate că nu ar fi lipsită de rezultate o politică de atragere a unor capitaluri investiţionale netradiţionale, mai puţin specifice pieţei româneşti (investiţii din ţări cu potenţial în acest moment).

Cum va arăta piaţa imobiliară la final de criză?

La fel cum va arăta România, în ansamblu.  Un proverb chinez spune că „în orice criză există o oportunitate". Îmi este teamă că, pentru noi, criza va însemna mai degrabă regres, decât oportunitatea reaşezării şi creării unei perspective noi în domeniu. În fapt, pentru noi criza ar trebui să reprezinte reconsiderarea criteriilor de evaluare a căilor de dezvoltare în construcţii, a succesiunii operaţiilor într-un proiect imobiliar (prevederea şi realizarea căilor de acces, a utilităţilor şi, ulterior, a edificiului), asumarea de către stat a investiţiilor în infrastructură (cu posibilitatea recuperării profitabile a acestor investiţii), creşterea calităţii construcţiilor, responsabilizarea în domeniu etc.

 

         

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

6 July 2010