Criza a închis 30 de francize imobiliare. Eroare de strategie sau piaţă ostilă?

După doi ani de extindere accelerată, proprietarii principalelor master-francize de agenţii imobiliare, ­Re/Max, Century 21 şi Hirsh, au fost loviţi de un puternic val de contracte reziliate. Reprezentanţii acestor companii explică pentru Capital motivele pentru care zeci de unităţi în franciză şi-au închis porţile.

Perioada de boom imobiliar 2005-2008 a atras în România companii cu renume la nivel internaţional.

Piaţa încă neexplorată, perspectiva câştigului imediat şi potenţialul uriaş de creştere au motivat francizorii de agenţii imobiliare să vâneze oportunităţile autohtone.

Între timp, la nivelul întregii pieţe, din 10.000 de agenţii imobiliare active înainte de apariţia crizei financiare, circa 7.000 ­şi-au oprit activitatea, în principal din lipsa tranzacţiilor.

Intrată pe piaţă în 2006, franciza

Re/Max a atins punctul maxim de extindere în 2008, când avea la nivel naţional 20 de unităţi. La începutul acestui an, numărul lor s-a înjumătăţit, iar acum mai funcţionează doar şapte agenţii sub brandul Re/Max.

Americanii de la Century 21 au reuşit să vândă, în primul an de activitate pe piaţa locală, 15 francize, din care doar nouă au fost activate, iar în prezent mai funcţionează doar cinci agenţii, plus o divizie de cercetări şi evaluări imobiliare. Nici franciza Hirsh nu o duce mai bine: din zece agenţii imobiliare active a mai rămas doar cu trei unităţi.

O parte din francizaţi au renunţat la branduri pentru că acestea presupuneau nişte costuri în plus şi mai subzistă pe cont propriu din tranzacţii ocazionale; alţii au fost doar investitori de ocazie, care au renunţat la imobiliare şi s-au îndreptat spre sectoare cu randamente superioare.

Pe o piaţă în care concurenţa scade vizibil, puţinii investitori cu activitate văd încă oportunităţi. După ieşirea din acţionariatul master-francizei Century 21 a suedezului Thomas Lundin, omul de afaceri Cătălin Scripcaru a achiziţionat licenţa prin intermediul companiei de dezvoltare imobiliară pe care o conduce.

„Am ales achiziţia pentru că acum piaţa serviciilor imobiliare de calitate este virgină. Este o preluare în grup. Acum, acţionar majoritar este grupul Advanced Development, iar eu deţin o parte majoritară din Advanced.

Nu a fost neapărat un preţ mic, pentru că un brand este ca un Rolex, nu poţi să îl iei pe doi lei", a declarat, pentru Capital, Cătălin Scripcaru, noul proprietar al master-francizei Century 21. Potrivit acestuia, costul de achiziţie al master-francizei este apropiat de suma investită până acum în companie, respectiv trei milioane de euro.

Scripcaru a fost timp de nouă ani şeful companiei de dezvoltare imobiliară ­Raiffeisen Evolution. În 2007, a pus bazele propriei afaceri alături de alţi investitori români, cel mai important proiect aflat pe planşeta Advanced Development fiind un ansamblu rezidenţial de 1.000 de apartamente amplasat în cartierul Pantelimon.Speculanţii au stricat piaţa

Dacă în 2008, anul lansării francizei Century 21 pe piaţa locală, ţinta proprietarului era să ajungă la o reţea de 140 de unităţi în patru ani de activitate, acum, principalul obiectiv a rămas atingerea unei cote de 10% din piaţa pe care o deserveşte şi creşterea numărului de agenţii la zece, până la sfârşitul acestui an. În următoarea perioadă, accentul va fi pus pe piaţa bucureşteană.

Rezilierea contractelor de francizare este pusă de Scripcaru pe seama lipsei de educaţie în materie de francize imobiliare.

„Când au venit hipermarketurile pe piaţă, nimeni nu ştia cine e Billa sau Kauffland şi care e diferenţa dintre Carre­four şi Cora. Toţi spuneau, de ce să merg la alimentară când am chioşcul aproape? La fel şi cu mallurile. Nu se percepea cum poate funcţiona un magazin în mall când sunt consignaţii.

Până la urmă, s-a format un sistem şi funcţionează. Aşa şi în imobiliare. Dacă suntem noi sau Coldwell Banker, măcar ne batem în servicii, iar cel câştigat este clientul", consideră omul de afaceri.

Acesta a mai spus că, în 2007, agentul imobiliar era un „pieţar", iar acum cei rămaşi pe piaţă trebuie să lupte pentru a face diferenţa între intermediar şi agentul imobiliar, care reprezintă interesele unei singure părţi din tranzacţie.