Noile reglementari impuse de Banca Nationala si de standardele europene si internationale solicita bancilor ca o data la cel putin 3 ani sa reevalueze imobilele luate in garantie la acordarea creditelor. Pentru a evita costuri aditionale importante, bancile pot apela la companii specializate in domeniul imobiliar.
Pentru o banca de dimensiune medie, care detine un portofoliu de 10.000 de garantii ipotecare rezidentiale, o
reevaluare clasica a portofoliului ar putea costa aproximativ 600.000 de euro. Insa, in afara de metodele clasice de evaluare, exista si solutii noi pentru actualizarea valorii unui portofoliu,
cu costuri mult mai mici.
Noile reglementari BNR si normele europene cuprinse in normele Basel II prevad ca bancile trebuie sa isi reevalueze garantiile pentru credite acordate persoanelor fizice cel putin o data la 3 ani iar, pentru cele acordate persoanelor juridice, anual. Aceasta norma vine in intampinarea riscului de expunere, fiind o verificare a raportului "loan to value" ("credit raportat la valoarea ipotecii) pe fiecare credit acordat.
Procesul de actualizare a valorilor garantiilor are avantaje - bancile afla realitatea situatiei portofoliului lor de garantii, dar si dezavantaje - procesul presupune costuri cu provizioanele pentru acoperirea diferentei.
Scaderea pietei imobiliare va afecta rezultatele financiare ale bancilor
Pasul minim necesar in cazul garantiilor rezidentiale (in majoritatea credite pe persoane fizice) este reevaluarea garantiilor mai vechi de 3 ani, adica pentru credite acordate pana la sfarsitul lui 2006. In cazul acestora, sunt sanse mari sa nu apara scaderi fata de valoarea initiala, nivelul BREI V astazi fiind similar cu media pietei din trimestrul I 2006. Astfel, raportul "loan to value" va continua sa fie subunitar.
Sursa
2 February 2010
