Peste 1.500 de locuințe subterane, conectate printr-o rețea de tuneluri; magazine, baruri și muzee, chiar și o capelă religioasă – nu este platoul de filmare a unei superproducții americane, ci un oraș australian aflat în întregime sub pământ, cunoscut ca fiind principalul furnizor de opal al lumii. Cu o istorie de 100 de ani, Coober Pedy este probabil cea mai pitorească așezare a Australiei.

37757-1.jpgOrașul minier Coober Pedy, din Australia, a devenit faimos pe plan mondial datorită zăcămintelor de opal, ajungând să fie principalul furnizor al lumii de astfel de pietre semiprețioase. Totodată, orășelul cu aproape 3.000 de locuitori este cunoscut și pentru o altă caracteristică ieșită din comun: este singura așezare subterană locuită din Australia. Fondat în urmă cu 100 de ani, Coober Pedy își bazează astăzi economia atât pe industria mineritului de opal, cât și pe turism.  

Amplasat într-o zonă extrem de aridă, cu temperaturi ridicate ce fac ca activitatea în exterior să fie cu greu suportabilă, orășelul Coober Pedy s-a dezvoltat în subteran. Comunitatea locală își desfășoară existența în cele 1.500 cămine excavate, conectate printr-o rețea de tuneluri.

  • Coober Pedy este principalul furnizor de opale din lume, astfel că și-a atras supranumele de „Capitala Opalului”. Astăzi, orășelul a ajuns să fie la fel de faimos pentru locuințele bizare, ca și pentru pietrele semiprețioase
  • Micul oraș australian a început să atragă turiști în anii ’80, odată cu inaugurarea primului hotel subteran. În prezent, localnicii și turiștii au la dispoziție și alte facilități – muzeu, biserică, magazine și baruri
  • Numele de Coober Pedy vine de la termenul folosit de aborigeni „kupa-piti”, tradus prin „gaura săpată de omul alb”.

În 1915, Wille Hutchison și fiul său au venit în zonă, în căutarea aurului. Cu toate că nu și-au îndeplinit așteptările, cei doi au reușit să găsească opal. Piatra semiprețioasă a devenit rapid extrem de populară, iar în zonă au început să apară din ce în ce mai mulți mineri dornici de a se îmbogăți. Însă din cauza temperaturilor extrem de ridicate, oamenii preferau să se adăpostească în mine, în loc să își ridice cămine deasupra solului. Așa au apărut adăposturile subterane, numite „dugouts”.

Pe perioada verii, temperatura depășește adesea 40 grade Celsius, zile în care umiditatea arareori trece de 20%. Cu toate acestea, temperatura din adăposturile subterane rămâne constant plăcută, în timp ce locuințele ridicate deasupra solului ar avea nevoie de aer condiționat. Căminele sunt excavate la o adâncime de 3-7 metri sub nivelul solului, beneficiază de un sistem natural de ventilație și de dotări moderne. Cu toate acestea, orășelul nu are canalizare subterană, astfel că băile și bucătăriile sunt situate deasupra solului, aproape de intrarea în locuință. Prețul de excavare al unui cămin standard (cu trei dormitoare, living, bucătărie și baie) este similar cu cel al unei locuințe construite la suprafață. Însă costurile de întreținere sunt mult mai scăzute în cazul căminelor subterane.

Proprietarii acestor locuințe sunt extrem de încântați de faptul că, atunci când vor să își mărească locuința, tot ce trebuie să facă este să sape. În același timp, au șanse ridicate de a se îmbogăți. Cel mai bun exemplu este al dezvoltatorului unui motel din zonă, care a descoperit zăcăminte de opal în valoare de 360.000 dolari, la excavarea unității turistice.

NU RATA:

 

 

18 July 2015