Industria construcţiilor a fost una dintre cele mai greu încercate de criză. Primele care au fost afectate de lovitura financiară au fost firmele mici, care au apărut în perioada de boom imobiliar şi au câştigat sume fabuloase într-o perioadă record. Totuşi, şi mulţi dintre constructorii vechi au avut probleme cărora nu au mai putut să le facă faţă.
Falimentul i-a scos din joc, iar acum au ajuns în situaţii mai mult sau mai puţin
dificile: unii au ajuns să muncească la alţi patroni, alţii să deschidă covrigării.
Fiecare jucător din domeniul imobiliar ştie că piaţa nu este una sigură. Fiecare dintre ei trebuie să îşi fi dat seama că după creşterea la cote fabuloase, trebuie că urmează o redresare, dacă nu chiar o cădere. Mulţi au încercat să îşi acopere spatele prin plasarea câştigurilor în alte afaceri, dar acesta este un demers dificil, pe care nu toată lumea îl poate duce.
„Toţi încearcă să aibă alternative. E adevărat că dacă ai o activitate în construcţii e greu să îi găseşti o alternativă, are o anumită anvergură. Te implici financiar, tehnic, dotările sunt extrem de scumpe în construcţii, mai ales la cei care lucrează în infrastructură. Dacă se întâmplă ceva rău în construcţii, este foarte greu de ieşit, pentru că ai în spate nişte leasinguri, ai în spate nişte furnizori, întotdeauna vii din urmă cu cheltuieli foarte mari. Şi într-adevăr, mulţi nu aveau un back-up pentru o asemenea situaţie.", spune Cristian Erbaşu, preşedintele Patronatului Societăţilor din Construcţii.
Aşa se face că mulţi au ieşit din joc în cel mai dureros mod cu putinţă. Falimentul i-a adus în situaţii limită, în care soluţiile au fost greu de găsit. Fiecare jucător din industrie are câteva poveşti despre apropiaţi care au trecut prin asemenea episoade.
„Noi am înlemnit când am auzit despre un constructor că şi-a deschis lanţ de gogoşerii şi covrigării. E constructor dintotdeauna, are o experienţă de cel puţin zece ani. Acum vinde covrigi, pentru că un leu pentru un covrig are toată lumea. Altfel, afacerea îi merge bine, în fiecare zi vinde câte 100 de covrigi cu un leu.", spune Cătălin Zărnescu, director Cagead.
Mulţi constructori au rezistat ani la rând pe pierdere, în aşteptarea unor vremuri mai bune
Un asemenea caz nu trebuie luat drept reper pentru piaţă totuşi, arată reprezentanţii patronatelor în construcţii.
„Acestea sunt cazuri extreme. Sunt unii constructori care au dorit să continue cu orice preţ. La un moment dat, au pierdut ceea ce acumulaseră în cei trei ani buni pentru construcţii, cei de dinainte de criză. Au sperat că lucrurile îşi vor reveni şi au spus că rămân în piaţă, cu riscul unor anumite pierderi, dar au pierdut totul mai apoi. Lucrurile s-au complicat de la an la an, iar acum criza se face resimţită acut.", continuă Erbaşu.
Mult mai des întâlnite sunt cazurile în care dezvoltatori, proprietari de agenţii sau constructori, au pus lacătul pe afacere înainte să pice piaţa de tot. Sunt cei care au înţeles amploarea crizei şi au preferat să aştepte pe tuşă până la vremuri mai bune.
„Cunosc mulţi, chiar foarte mulţi oameni din domeniu, care trec prin perioade dificile. Un caz concret e chiar al unui prieten apropiat, care a renunţat complet la imobiliare pentru că nu există siguranţă, comisioanele nu sunt stabile. S-a angajat din nou la vechiul loc de muncă pe un salariu fix, 2.000-2.500 lei, în speranţa că după ce se va termina criza, va reveni în imobiliare. Pentru că imobiliarele sunt un virus, nu poţi să scapi.", arată Giulio Angheloiu, general manager Premier Service.
Şi în acest ultim caz, constructorul în cauză avea o vechime de peste 15 ani în piaţă. De asemenea, afectaţi au fost şi angajaţii companiilor din domeniu.
„Este o criză fără precedent. Cei mai mulţi oameni s-au reprofilat către domenii conexe. IT-ştii din agenţiile imobiliare s-au dus în partea de profil, cei care se ocupau de publicitate s-au dus să lucreze în publicitate, şoferii s-au făcut taximetrişti, secretarele s-au descurcat cum au putut. Primii care au fost disponibilizaţi au fost cei din personalul auxiliar, apoi agenţii. În total, cred că am rămas cu doar 25-30% din ce era în piaţă înainte de criză.", continuă Giulio Angheloiu.
Vremurile mai bune se lasă însă aşteptate. Iar cei are au afaceri în industria imobiliară spun că nu mai au mult timp putere pentru a-şi credita afacerile. Unii dintre ei chiar declară că dacă perioada de criză mai durează şase luni, presiunea ar putea fi atât de mare încât ar putea ajunge şi ei în situaţii limită.
20 July 2011
