Codrin Ştefănescu: „Am fost ca ţiganul cu cortul”

A preferat să dea banii pentru primul său apartament pe o operă de artă şi a vândut o casă ca să cumpere marfă pentru prima sa galerie. Codrin Ştefănescu este, fără doar şi poate, un om pentru care o casă frumoasă nu înseamnă doar un spaţiu imens şi risipă de materiale scumpe, ci distincţie, nobleţe, calităţi date doar de o bibliotecă impresionantă sau un tablou valoros. Codrin Ştefănescu şi-a cumpărat prima locuinţă ceva mai târziu decât îşi planificase, pentru că a apărut o ocazie pe care pur şi simplu nu putea să o rateze.

„În prima tinereţe, să zic aşa, am renunţat la un moment dat să-mi cumpăr primul apartament pentru a-mi cumpăra Biblia de la Blaj. Aveam banii strânşi. Aveam două variante: dau banii ăia pe un apartament, primul meu apartament - aveam pe vremea aia 20 de ani. Dau pe un apartament sau îmi cumpăr cartea respectivă? Şi am preferat să-mi cumpăr cartea respectivă şi să stau cu chirie mai departe, încă şase luni de zile, până am reuşit să re-strâng banii din afacerile pe care le făceam şi să-mi cumpăr prima mea casă", povesteşte Codrin Ştefănescu.

Politicianul îşi aminteşte cu plăcere de toate casele în care a locuit. Şi nu au fost puţine... „Am fost ca un fel de ... ţiganul cu cortul. Depinde de cum mergeau afacerile. Am avut prima dată o garsonieră în Socului. După aia m-am mutat undeva mai aproape de centru, la etajul unei vile undeva prin Foişor. Am intrat într-o afacere, mi-am deschis prima galerie de artă, la sfârşitul lui 90, în garajul unor prieteni. Şi, pentru a cumpăra marfă, a trebuit să-mi vând apartamentul şi să mă mut cu chirie. Au început afacerile să meargă, pe urmă mi-am cumpărat un apartament în Iancului. În final, prin 95 mi-am cumpărat un apartament în Tineretului din care n-am mai plecat. Acolo am rămas până acum de curând, când m-am hotărât să mă mut din nou într-o casă pe care o aveam mai demult", spune Codrin Ştefănescu. El stă acum în Cotroceni, în casa de a cărei recondiţionare s-a ocupat în ultimii doi ani. „Am profitat de criză pentru că am găsit materiale la 7-8% din preţul care era acum 2-3 ani de zile", explică omul de afaceri, care a cumparat materialele necesare de la prieteni care le aveau pe stoc. În ceea ce priveşte cartierul în care a ales să locuiască, Codrin Ştefănescu spune că a avut în vedere mai multe aspecte.

„Mie mi-a plăcut Cotroceniul pentru că este unul dintre cele mai vechi cartiere bucureştene. Şi că are tradiţie. Cotroceniul are farmecul acela. În primul rând este verdeaţă. Casele sunt amestec neoromânesc, găseşti burgund neoburgund, neobrâncovenesc, cu mansarde mari, cu terase mari, îmbinări din lemn, foarte multă verdeaţă, foarte multă viţă, foarte multe plante care se agaţă pe case, foarte mulţi brazi, străzile sunt largi, este un cartier mai aerisit, deşi stă pe o mlaştină, pentru că înainte Controceniul a fost o mlaştină", punctează politicianul.

Iar umbrele trecutului încă îi deranjerază pe locuitorii din Cotroceni. „Avem mari probleme acolo cu subsolurile. Întotdeauna cel mai mult curent electric consumă pompele în caz că plouă", recunoaşte Codrin Ştefănescu. Chiar şi aşa, nu ar da Cotroceniul pe... Primăverii, de exemplu. „Primăverii este un cartier comunist. Ultracentral. Este standardizat. Şi sună prea mult a fiţă", punctează omul de afaceri.

Însă cu siguranţă i-ar plăcea să trăiască în oraşul îndrăgostiţilor. „Paris... Nu există stradă fără să aibă un anticariat sau cel puţin două-trei galerii de artă. Este oraşul artei. Este imens, este fabulos, şi nu poţi într-o viaţă întreagă să cunoşti toate galeriile de artă şi toate anticariatele care sunt acolo", povesteşte fascinat politicianul.

Codrin Ştefănescu este şi om de afaceri. Şi este destul de optimist, chiar dacă criza economică mondială nu l-a ocolit. Cum l-a prins criza în ceea ce priveşte achiziţiile pe plan imobiliar? Răspunsul său e foarte sincer. „La pământ. Ca pe toată lumea. Am prieteni care sunt milionari în acte. Dacă stăm să ne gândim exact la cât ar putea să vândă sunt nişte oameni foarte săraci în momentul ăsta. Totuşi, tind să cred că piaţa imobiliară îşi va reveni într-o perioadă de timp. Şi cei care investesc acum, cel puţin sfârşitul anului ăsta, începutul anului viitor, al lui 2011, pe piaţa imobiliară vor avea foarte mult de câştigat. Cei care investesc în terenuri, în primul rând", crede Codrin Ştefănescu.

Fără doar şi poate, cunoaşte piaţa imobiliară şi crede că, în momentul de faţă, cei care investesc bani în proprietăţile din România sunt străinii. „Sunt fonduri internaţionale care acum vânează pe cei care au dificultăţi financiare foarte mari. Adică pe marii proprietari, pe marii latifundiari, care s-au ocupat de construcţii", explică Ştefănescu.

El are un magazin de antichităţi în centrul Bucureştiului şi spune, cu regret, că nici arta nu mai aduce banii de altădată. „Totul e legat în serie. De obicei, cei care erau prezenţi pe piaţa imobiliară, nu neapărat piaţa imobiliară de speculaţii imobiliare, erau prezenţi şi pe piaţa de capital, pe bursă sau pe Rasdaq, pentru că pe bursă s-au făcut foarte multe privatizări sau s-au cumpărat pachete majoritare ale unor întreprinderi care urmau să fie demolate şi terenurile să fie folosite pentru construcţia de hale, sedii de birouri şi aşa mai departe, deci iarăşi afaceri imobiliare, inclusiv afaceri de construcţii. Şi aceşti foarte mulţi bani pe care îi câştigau nişte oameni începeau să fie investiţi şi în artă. Foarte mulţi oameni de afaceri din domeniul construcţiilor au început să investească foarte mult în artă şi să-i reorganizeze casele", spune omul de afaceri.

Acum însă fiecare încearcă să-şi diminueze cheltuielile. Iar Codrin Ştefănescu este furios că s-a ajuns în situaţia în care unii sunt nevoiţi să-şi calce visele în picioare. „Capitalismul ăsta sălbatic şi sabotajul ăsta de care ne-am bucurat din partea statului i-a învăţat pe români în loc să se extindă, să producă bani, să dea mai multe locuri de muncă, ne învaţă să ne restrângem ca pe vremea comuniştilor. Adică acum cel mai bine se închiriază garsonierele, nu vilele. Iată ce paradox la 20 de ani de la revoluţie. Deci noi înghesuiţi în nişte apartamente de sardele, cutii de chibrituri . De atunci visul meu şi al generaţiei mele, care a ieşit şi la revoluţie, puşti fiind, a fost să muncim - unii au plecat în străinătate, s-au întors înapoi cu bani, şi-au deschis aici afaceri, şi au visat o casă mare, cu living mare, cum au văzut în străinătate. Toate visele astea s-au spulberat. Pentru că, în general, condiţiile de viaţă impuse de sistemul ăsta politic şi de criza asta în care suntem adânciţi cu atât mai mult de clasa politică te face să te restrângi. Prima dată îţi dai afară angajaţii, pe urmă începi să vinzi ce ai surplus ca proprietăţi. Pentru că deja plăteşti taxe foarte mari. Şi pe urmă te restrângi tu ca entitate. De ce să mai stau în patru camere când pot să stau într-o singură cameră? Şi asta afectează şi mentalul. Zici domne, stai puţin, eu am muncit nişte ani de zile. Am muncit ca să cresc şi ăştia mă obligă să mă ascund în cochilie precum melcul", încheie Codrin Ştefănescu.