După ce au fost nevoiţi să achite dobânzi majorate la credite din cauza crizei financiare, acum clienţii băncilor, în special cei care au probleme cu rambursarea ratelor, sunt ameninţaţi că trebuie să suporte şi consecinţele devalorizării substanţiale a locuinţelor cumpărate cu banii băncilor, a căror cursă în acordarea cât mai multor finanţări a ajutat la crearea „balonului" imobiliar.
Ce vină au oamenii că valoarea caselor lor a scăzut, în multe cazuri, cu mult sub cea a
creditului contractat? Niciuna, trebuie să admită atât reprezentanţii BNR, cât şi ai băncilor, ba chiar s-ar putea spune că vina le aparţine măcar în parte acestora, întrucât instituţiile
financiare şi de supraveghere sunt responsabile de riscul aferent creditului, în care trebuie luată în calcul şi evoluţia preţurilor la imobile.
Numai că Banca Naţională a relaxat normele de creditare tocmai în vara lui 2007, în momentul în care preţurile de pe piaţa imobiliară au început să urce abrupt, permiţând băncilor să acorde împrumuturi şi fără un avans de 25%, obligatoriu până în acel moment. Astfel că multe instituţii de credit au început să finanţeze chiar şi 100% din valoarea imobilelor, bazându-se pe o continuă creştere a valorii acestora.
100.000 de credite ipotecare cu preţuri maxime
BNR nota, la începutul anului trecut, că unul dintre factorii care atenuează riscurile aferente creditelor garantate cu imobile, care reprezintă jumătate din portofoliul total de împrumuturi, este „nivelul destul de prudent al raportului dintre valoarea creditului şi cea a imobilului (LTV)". Acesta era de 70% la finalul lui 2008, când creditul ipotecar a avut cea mai accentuată dinamică din ultimii ani. În 2008 s-au acordat 43.000 de credite ipotecare, mai puţine totuşi decât în anul precedent, din cauza izbucnirii crizei, ceea ce înseamnă că există în jur de 100.000 de credite garantate cu ipoteci evaluate la preţurile maxime ale pieţei imobiliare. De atunci, diverşii indici neoficiali arată reducerea preţurilor cu minimum 30% în medie, ceea ce înseamnă că aproape toate creditele contractate în 2007 şi 2008 nu mai sunt acoperite cu garanţii. Analiştii spun că dacă nu ar fi existat programul „Prima Casă", al cărui prim rol a fost de stabilizare a preţurilor imobilelor, situaţia ar fi fost şi mai dramatică.
Pericolul: schimbarea comportamentului de plată
Ce face acum BNR? Obligă băncile să reevalueze valoarea garanţiilor, un proces de altfel uzual, care însă, aplicat acum, ar avea consecinţe importante asupra populaţiei şi firmelor. În special în cazul companiilor, care sunt nevoite să plătească din propriul buzunar contravaloarea evaluării, întrucât multe trebuie să-şi înnoiască sau să-şi restructureze liniile de credit. În cazul creditelor pentru persoane fizice, băncile încearcă să convingă BNR ca evaluarea să se facă in corpore, în funcţie de un indice al pieţei imobiliare, pentru a se evita costurile suplimentare.
Numai că, dacă va-loarea ipotecii nu mai acoperă creditul, banca centrală ar putea obliga instituţiile de credit să solicite clienţilor, în special celor care au probleme cu rambursarea ratelor, să completeze garanţiile lipsă, ceea ce înseamnă alte costuri. Ce se întâmplă dacă persoana creditată nu dispune de alte garanţii? BNR ar putea im-pune băncilor să constituie ele însele garanţii suplimentare (provizioane), atunci când este vorba de un credit neperformant, ceea ce înseamnă cheltuieli suplimentare pentru instituţia de credit, ce se pot răsfrânge, invariabil, asupra clienţilor, prin majorarea dobânzilor.
26 April 2010
