"Prima Casă " s-a văzut că a fost conceput ca un colac de salvare mai mult pentru bănci decât pentru clienţii potenţiali pentru că majoritatea banilor s-au dus pe locuinţele vechi, n-au fost salvaţi nici măcar dezvoltatorii" declară intr-un interviu IMOPEDIA.ro, preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Materiale de Construcţii din România (APMCR), Claudiu Georgescu.  Mai multe despre programul guvernamental dar şi despre viitorul construcţiilor de locuinţe aflăm  din interviul de mai jos.

Cum stau lucrurile pe piaţa materialelor de construcţii?
Indicele cifrei de afaceri în materiale de construcţii a scăzut cu 7% raportat la aprilie 2009. În aprilie a fost totuşi un eveniment, s-a terminat iarna şi s-a mai mişcat lumea. Indicele de producţie la materialele de construcţii a crescut în aprilie faţă de martie cu 22%, dar trebuie să ţinem seama că martie a fost oricum o lună slabă. Faţă de 2009, în aprilie şi mai s-a simţit o oarecare înviorare, se vede o creştere de 5-7%. Acesta este procentul cel mai relevant, indicele cifrei de afaceri, aici vezi cum te mişti, dar oricum suntem cu mult sub parametrii din 2008, suntem cu cel puţin 25%. Piaţa nu este nici dezgheţată, putem spune că este în pregătire de dezgheţ cât de cât.


Când se va dezgheţa piaţa?
Estimez că cel mai devreme în 2011. Sublinez, cel mai devreme.


Vom asista la o creştere pe piaţa materialelor de construcţii în 2011?
Creşterea poate veni din două direcţii: una, o infuzie mare de capital, dar pe care eu nu o văd venind aşa de repede deoarece nu există niste garanţii pentru randamentele ridicate în imobiliare care au fost în anii trecuţi şi dovadă este că piaţa de cumpărare este într-o stare de plutire, iar al doilea element ar fi o serie de măsuri guvernamentale care să ajute la folosirea noilor tehnologii de construcţie prin acordarea unor facilităţi fiscale pentru aceste noi tipuri de locuinţe. Din păcate, deşi ANL a organizat concursuri peste concursuri în ultimii ani şi cel mai recent s-a finalizat în luna martie, lucrările licitate prin ANL, majoritatea sunt tot pe materiale vechi, ceea ce implică alte costuri şi viteză de lucru mai mică ş.a.m.d. Noi fără o industrie a construcţiilor nu o să putem sălta acest prag. Prin industria construcţiilor eu înţeleg întregul proces de fabricare a componentelor unei case făcut pe bandă industrială, aşa cum pe vremea lui Ceauşescu existau celebrele fabrici de case care ofereau o productivitate superioară cât şi o reducere a preţului de cost.

La ora actuală dacă comparăm puterea de cumpărare cu preţul locuinţelor vedem o discrepanţă mare. În toată Europa, există un oarecare raport între salariu mediu şi preţul de vânzare a locuinţelor normale, nu spun în zonele de lux, în cartierele rezidenţiale ale clasei medii, ceea ce la noi nu se respectă pentru că noi nu prea mai avem clasă de mijloc. Cei care credeau că fac parte din clasa de mijloc sunt acum debitori la bănci, şi cum mare parte dintre ei sunt bugetari vor fi nişte probleme în recuperarea banilor de către bănci.

Măsura pe care ar putea să o ia guvernul prin acele facilităţi acordate noilor tehnologii ar da un sentiment de încredere în piaţă ceea ce este cel mai important lucru şi în momentul acela ar putea urma o dezgheţare, boom-ul nu va mai fi clar.

Al treilea lucru care ar trebui discutat în piaţa imobiliară este altul. Suntem într-o situaţie atipică în Europa în privinţa proprietăţilor. Niciuna dintre ţările europene nu are acel procent de proprietari de locuinţe cum îl are România. Am primit o pomană electorală în anii '90, să spunem cinstit, când s-au vândut câteva milioane de locuinţe la preţuri de dumping electoral, iar acest lucru, spun eu, a tăiat din respectul pe care românul trebuia să îl aibă faţă de proprietate. O casă a fost uşor de cumpărat în şase-şapte ani. Problemele care apar acum la întreţinerea blocurilor, la reabilitarea termică apar pentru că oamenii care locuiesc în aceste blocuri nu au banii să acopere nici măcar acest 20% pentru reabilitare, nu mai vorbesc de reparaţii capitale. Asta arată că noi nu am evaluat proprietatea la adevărata ei valoare.

Ca să revin la problema iniţială, ce ar putea să dezlege această piaţă imobiliară, investiţiile făcute în parteneriat public-privat pentru locuinţe de închiriat. Astfel încât să existe o mobilitate a forţei de muncă, să permită în orice moment mişcarea forţei de muncă de-a lungul şi de-a latul ţării, dacă pot spune aşa, fără niciun fel de problemă. Să luăm un exemplu, în Bucureşti sunt 10.000 de locuinţe nevândute. Da, dar sunt nevândute, deci nu sunt pentru închiriere, doi, sumele pe care le solicită în chirie dezvoltatorii pentru unele dintre aceste locuinţe sunt foarte mari, ceea ce determină o reţinere din partea celor care ar vrea să le închirieze. Din cauza asta vedem în fiecare dimineaţă un flux de maşini pe ruta Ploieşti-Bucureşti, evaluate după unii specialişti la circa 30.000 de maşini. Sunt oameni care vin în Bucureşti să muncească. Imaginaţi-vă ce pierderi există, să nu mai zic de poluare. În acest caz ar fi două soluţii, fie să se construiască la Ploieşti nişte clădiri de birouri unde oamenii să lucreze, fie să se construiască în Bucureşti nişte blocuri de chiriaşi, pentru cei care într-adevăr îşi permit acest lucru, dar la un preţ mult mai mic.

Câte locuinţe estimaţi că vor fi construite anul acesta?
Pentru anul acesta, după cum au pornit lucrurile nu estimăm că nu vor fi ridicate mai mult de 35.000 de case. În 2008 am avut 67.255 de locuinţe finalizate, am avut 61.000 de autorizaţii de construire şi am avut 120.570 de locuinţe în lucru. În 2009, am avut 61.100 de locuinţe finalizate, 49.833 de autorizaţii pentru construcţia de case şi 143.140 de locuinţe în lucru, în diverse stadii, ceea ce arată foarte clar că stocul de locuinţe în lucru din 2008 s-a tranferat în 2009, deci acea creştere de peste 20.000 de locuinţe în lucru, iar în primele trei luni ale anului acesta avem 7.985 de locuinţe finalizate şi 7.261 de autorizaţii de construire, ceea ce ne arată că anul acesta vom merge pe această cifră de 35.000 de case, pe care o vedem noi, ţinând cont de ciclicitatea perioadelor de lucru şi de stocul existent, pentru că stocul existent în lucru este în mare pare blocat în ansamblurile rezidenţiale oprite. La ora actuală avem destule ansambluri în insolvenţă aşa cum s-a anunţat. Ultimele cifre spuneau că băncile au aproape 1 miliard Euro, probleme cu dezvoltatorii la un stoc de credite de 3,5 milioane Euro pentru construcţii, deci o treime din împrumuturi sunt cu probleme deja.

Ce ar putea determina  îmbunătăţirea situţiei pe piaţa construcţiilor?
Noi avem două drumuri pentru că programele guvernamentale nu au fost niciodată în măsură să facă din stat un jucător foarte puternic pe piaţa cosntrucţiilor de locuinţe. Statul nu a avut niciodată mai mult de 10% din locuinţele construite în ultimii şapte-opt ani. Chiar cu acest program Prima Casă s-a văzut că a fost conceput ca un colac de salvare mai mult pentru bănci decât pentru clienţii potenţiali pentru că majoritatea banilor s-au dus pe locuinţele vechi, n-au fost salvaţi nici măcar dezvoltatorii. Au fost salvaţi agenţii imobiliari care au facut tranzacţii, în rest s-au mutat banii dintr-o parte în alta, deci tot băncile au fost cele care au profitat.

 




22 June 2010