Ce se ascunde în spatele dobânzilor mari

Guvernatorul BNR a declarat că dobânzile de la depozitele în valută sunt excesiv de mari comparativ cu nivelurile de pe pieţele externe. În opinia sa, situaţia este permisă de faptul că multe persoane au acceptat să se împrumute la costuri ridicate.

„Sunt bănci care oferă 4-5% la euro. Cred că sunt extrem de generoşi. Am întrebat frecvent acţionarii lor de unde cred ei că bancile vor scoate dobânzi suficient de înalte pentru a acoperi dobânzile plătite la depozite, care nu sunt deloc în concordanţă cu ceea ce e pe plan internaţional.", a precizat Mugur Isărescu, guvernatorul BNR.

De exemplu, în cazul unui depozit de 1.000 euro pe trei luni, rata dobânzii ajunge la 4,25% la Bank of Cyprus şi la 4% la Carpatica şi Millennium Bank, conform tabelelor comparative cu depozite, oferite de Conso.ro. În cazul unui depozit de 1.000 dolari pe trei luni, cele mai mari dobânzi sunt oferite de Alpha Bank (3,25%), Bank of ­Cyprus (3,15%) şi Carpatica (3%).

În zona euro, rata medie a dobânzii la depozite este de 2,25%, conform Băncii Centrale Europene, iar în Statele Unite, depozitele bancare în dolari sunt remunerate, de regulă, la o rată a dobânzii care abia depăşeşte 1%.

Guvernatorul consideră că băncile autohtone încă îşi permit să răsplătească atât de bine deponenţii, deoarece persoanele care s-au împrumutat au acceptat dobânzi ridicate la împrumuturi. În plus, aceste dobânzi mari la depozite sunt posibile şi pentru că o parte importantă din costul creditului este ascunsă în comisioane.

CDS - un indicator nerelevant pentru costul creditului

Isărescu apreciază că băncile pot scădea dobânzile la depozite cu 1-2 puncte procentuale şi să nu îşi mai permită aceste excese. „S-ar putea să sufere de miopie bancherii comerciali.", a punctat şeful BNR.

Practicarea unor dobânzi mai re­duse la depozite ar permite toto­dată băncilor să acorde credite la costuri mai mici. Alături de dobânzile plătite la atragerea de depozite, un alt motiv invocat de bancheri pentru a justifica împrumuturile scumpe este faptul că obligaţiunile emise de statul român sunt cotate la un CDS (instrument care măsoară riscul de neplată) de aproape 4%, valoare care stabileşte costul minim de la care orice bancă se poate împrumuta din exterior.

Isărescu a criticat acest argument, afirmând că băncile nu se împrumută de pe pieţele externe la costul de CDS. El le recomandă bancherilor să nu îşi facă iluzii că în perioada următoare se pot ­aştepta o creştere prea mare a ­creditării, aşa cum a fost între 2006-2008.