Pierderea locuinţei folosite drept garanţie nu este cel mai grav lucru care li se poate întâmpla restanţierilor. Banca poate cere bani în plus sau poate trece şi la vânzarea altor bunuri.
Căderea preţurilor pe piaţa imobiliară reuşeşte să pună sare pe rănile
clienţilor cu restanţe la bănci. Dacă în anii 2006, 2007, 2008, când preţurile creşteau, o eventuală executare silită te-ar fi lăsat doar fără bunul adus drept garanţie, în 2010, situaţia
se schimbă.
Pentru că nu mai au cum să vândă locuinţele luate de la datornici la preţurile din anii trecuţi, băncile au dreptul legal de a se îndrepta împotriva altor bunuri ale restanţierului pentru a acoperi integral datoria.
Juriştii instituţiilor financiare contactaţi de Capital spun că pot apărea trei situaţii în cazul unei executări silite. Prima, destul de rară în actuala perioadă de criză, este aceea în care preţul de vânzare a bunului este mai mare decât datoria, caz în care diferenţa este returnată clientului. În cea de-a doua situaţie, mult mai frecventă acum, „suma obţinută prin vânzarea garanţiei în cadrul procedurii de executare silită să fie mai mică decât creanţa băncii", arată juriştii Piraeus Bank.
Pică preţurile. O casă nu mai e de-ajuns
În această situaţie, spun bancherii, „vom avea un creditor garantat, dar care nu este îndestulat 100% (banca). Acesta are dreptul de a continua procedurile de executare silită ca creditor negarantat, putând să urmărească orice bun aflat în patrimoniul debitorului.
În această situaţie, evident că debitorul nu va mai primi nicio sumă din vânzarea bunului adus în garanţie atâta timp cât creanţa nu este stinsă. Cu atât mai mult, acesta va fi urmărit în continuare pentru diferenţă". Aşadar, banca va solicita datornicului o sumă de bani egală cu diferenţa dintre preţul de vânzare a bunului şi creanţa clientului către bancă sau va trece la executarea altor bunuri ale acestuia.
Sursa4 February 2010
