Casele nu trebuie să fie construite după un tipar general. Casele trebuie să reflecte personalitatea proprietarilor. Este imperios necesar ca fiecare casă să răspundă nevoilor celor care locuiesc în ea. După aceste principii se ghidează unul dintre cei mai mari arhitecţi ai lumii, Benjamin Garcia Saxe, care a scris istorie şi a dictat trenduri atât în domeniul rezidenţial, cât şi construind clădiri revoluţionare pentru toate ramurile pieţei imobiliare, dar şi pentru toate bugetele. El a făcut o casă cu vedere la lună pentru mama lui, rezidenţe de lux din containere de transport, case suspendate în păduri tropicale sau case camuflate de acestea.

34043-casacanopia_03.jpgCasa pe care Benjamin Garcia Saxe a construit-o pentru mama lui a câştigat premiul pentru cea mai bună casă din lume, la festivalul mondial al arhitecturii, în 2010. Construit în pădurea tropicală din Guanacaste, Costa Rica, Proiectul a fost denumit sugestiv „O pădure pentru un privitor al Lunii” ( en. A forest for a moon dazzler”). Locuinţa este făcută aproape integral din lemn de bambus şi a costat doar 24.000 lire sterline.

„Mama mea a început să îşi construiască o casă cu lemne adunate de ea şi pungi de plastic. Şi-a amplasat patul într-un colţ, unde putea să se uite direct la lună, înainte de a adormi. Mi-a spus că atunci când priveşte luna, îşi aminteşte de mine. M-a rugat să o ajut să îşi împlinească visul de a locui în siguranţă în pădure, iar eu, inspirat de dorinţele ei, i-am oferit propria ei pădure de bambus. Noaptea, prin acoperişul conic, i se arată luna şi îi aminteşte că eu sunt cel care i-a adus-o în casă, în timp ce adoarme liniştită”, a declarat Benjamim Garcia Saxe.

O locuinţă de lux se poate face cu buget de austeritate, din containere abandonate

Un alt proiect cu un buget mic, dar un efect maxim este cel pe care arhitectul l-a construit pentru o familie care îşi dorea să locuiască în afara oraşului, astfel încât să îşi poată îngriji caii şi să se bucure de natură, dar nu la o distanţă mai mare de 20 de minute de zona urbană. Un alt lucru pe care familia l-a specificat arhtectului a fost acela că nu îşi doresc să se îndatoreze, iar casa lor cea nouă nu ar trebui să coste mai mult de 40.000 de dolari. Soluţia a fost pe cât de neconvenţională, pe atât de agreată de proprietari.

„Proprietarii au luat decizia foarte îndrăzneaţă de a explora împreună cu mine posibilitatea de a crea o casă foarte ieftină făcută din nişte containere de transport abandonate. A fost important pentru mine să le ofer posibilitatea de a admira din casă răsăritul şi apusul, să se bucure de priveliştea spectaculoasă şi să creez un sentiment general de confort. Un acoperiş pus între cele două containere, făcut din bucăţile de metal pe care le-am scos pentru a monta geamurile, nu doar că a creat o senzaţie de spaţiu amplu, dar a oferit un sistem natural de ventilaţie care este suficient pentru a nu porni niciodată aparatul de aer condiţionat”, explică arhitectul.

Proiectul se numeşte „Containerele Speranţei” (en. Containers of Hope”), are o suprafaţă de aproximativ 100 mp şi este aşezat în zona San Jose, Costa Rica.

Proprietarii ar trebui să folosească mai puţin aparatele de aer condiţionat şi mai mult ventilaţia naturală

Proiectele cu bugete mici sunt, deci, la fel de interesante pentru arhitectul din Costa Rica, pe cât sunt şi proiectele elitiste. Unul dintre acestea din urmă se numeşte Canopia şi este situat pe malul mării, în zona Guanacaste. Proprietarul a avut dorinţa de a crea prima casă unifamilială acreditată după standardul LEED de sustenabilitate, din afara SUA. Cu alte cuvinte, să construiască o casă care să producă singură energie, iar acest lucru să fie certificat de unii dintre cei mai stricţi specialişti din domeniu.

„Am creat, pentru acest client, o arhitectură bazată pe linii curbe, care este amplasată cu grijă între doi copaci care îţi taie respiraţia cu înălţimea lor. Proiectul în sine a fost mai puţin legat de construcţie şi mai mult legat de peisagistică. Nu este un obiect static şi bine definit, ci mai degrabă unul care se schimbă constant şi răspunde la multiple variabile care se află la locul construcţiei”, arată Benjamin Garcia Saxe.

Arhitectul şi-a arătat regretul faţă de faptul că aproape toţi proprietarii din zona tropicală aleg să locuiască în spaţii închise ermetic, folosind aer condiţionat, în loc să folosească natura şi lăsând casele să se adapteze mediului natural. Designul pe care el îl propune este bazat în principal pe terase şi spaţii alăturare grădinilor interne, spaţii care uneori pot părea dure, dar oferă o frumuseţe care transcende timpul.

CITEŞTE ŞI: Case care să fie ca noi, după orice cutremur? Este posibil, dar costisitor


14 mai 2014