Construcţii „epocale" schimbă din ce în ce mai rapid faţa Bucurestiului, iar dezastrul urbanistic va continua si în 2009

Capitala, lovită în punctele vitale de apetitul „imobiliarilor“Mall-urile se înmulţesc, blocurile care au în proiect două etaje depăsesc planul si ajung să aibă nouă, iar clădirile reprezentative pentru capitala de odinioară cad pradă una câte una intereselor imobiliare. În ciuda crizei financiare, anul 2009 nu promite să fie mai blând cu centrul orasului. Ba... chiar dimpotrivă.

Una dintre principalele cauze ale dezastrului urbanistic bucurestean este usurinţa cu care mai mulţi investitori au reusit, de-a lungul timpului, să obţină avize si apoi autorizaţii de construcţii pentru clădiri care sfidează vecinătăţile, nu respectă niciun profil arhitectural consacrat si se situează, de cele mai multe ori, dincolo de limitele legii. Asta pentru că legea o fac până la urmă o mână de oameni bine plasaţi în instituţii edilitare (si, culmea, nu dintre cei alesi), care dispun după bunul plac demolarea unor clădiri cu valoare istorică si apoi întocmesc rapoarte si planuri care facilitează construirea unor monstri de sticlă si oţel.

În 2008, Bucurestiul a fost lovit în mai multe puncte vitale. La loc de (ne)cinste se află complexul Cathedral Plaza, care, în ciuda protestelor si a mediatizării de care s-a „bucurat" încă din faza de proiect, a crescut în acest an si acum atinge... cerul. La care Catedrala Sf. Iosif din vecinătate poate doar să aspire... Un alt exemplu de „crestere" este reprezentat de investiţia imobiliară a fostului primar al Capitalei, Adriean Videanu, care si-a „tras" pe ultima sută de metri - adică în ultima sedinţă a Consiliului Local din mandatul său - o modificare a planului urbanistic în interes privat. Revoltător este si cazul complexului Octopus din cartierul Berceni, proiect care a pornit la drum, în acte si avize, cu un decent P+2 si circa 100 de apartamente, iar acum a atins cota P+9 si a depăsit 400 de apartamente.

De la PUG la PUD, via PUZ

Cam asa poate fi sintetizat mecanismul mârsav prin care Bucurestiul îsi schimbă faţa pe zi ce trece. Densificarea exagerată - în special a zonei centrale - se face prin obţinerea unor derogări de la Planul Urbanistic General (PUG) prin Planuri Urbanistice Zonale (PUZ) si Planuri Urbanistice de Detaliu (PUD). Dacă aruncăm o privire pe situaţia PUD-urilor emise de Consiliile Locale putem să ne facem o idee despre proporţiile dezastrului. De exemplu, am aflat de la Nicusor Dan, presedintele Asociaţiei „Salvaţi Bucurestiul", că, în cursul acestui an, Consiliul Local al Primăriei Sectorului 2 a emis 256 de PUD-uri, dintre care doar o mică parte, respectiv 37, au fost verificate de Inspectoratul de Stat în Construcţii. Dintre acestea, în 29 de cazuri s-au constatat ilegalităţi.

Ne întrebăm ce s-ar fi întâmplat dacă toate cele 256 de planuri ar fi fost supuse verificărilor... Culmea, 2008 a reprezentat, chiar si în aceste condiţii, un pas înainte faţă de 2007, an în care Primăria Sectorului 2 a emis 357 de PUD-uri, dintre care au fost verificate 21, iar 19 au fost găsite în neregulă. Adică aproape toate, dacă respectăm algoritmul...

Cotele apelor Dåmboviţei (Center)

Tot la cifre se reduce si calculul final în ceea ce priveste finalizarea complexului Dâmboviţa Center. Desi terminarea construcţiilor este planificată pentru anul 2011, complexul amplasat între Calea Plevnei, Calea Stirbei Vodă si Splaiul Independenţei se anunţă de pe acum un dezastru, din mai multe motive. Problema cea mai gravă ridicată de proiectul Dâmboviţa Center este, de departe, cea a impactului asupra mediului. Aici, problema este dizlocarea pânzei freatice pentru toată zona adiacentă construcţiilor proiectate.

„Construirea acestui complex va afecta pânza freatică ancestrală a Bucurestiului, dizlocând o cantitate enormă de apă, care va ajunge în fundaţiile si subsolurile tuturor clădirilor din zonă, pe o rază de câţiva kilometri", susţine inginerul Nicolae Rădulescu-Dobrogea, presedintele organizaţiei neguvernamentale de protecţie a mediului „Eco-Civica". Practic, tonele de beton turnat pentru realizarea fundaţiei celor trei turnuri de câte 45 de etaje vor împinge apa, afectând alte fundaţii, precum cele ale unor clădiri ca Spitalul Universitar, Opera Română si chiar Primăria Capitalei.

Si, pentru că tot veni vorba de aceasta din urmă, trebuie spus că stă oricum pe o pungă de apă încă de la construirea fostului sediu al Bancorex de pe Calea Victoriei (actualmente Financial Plaza). Tânţarii care trăiesc si iarna bine-mersi prin subsoluri sunt cel mai bun indiciu pentru prezenţa apei... Dar se pare că lecţia n-a fost învăţată pentru că - paradoxal - avizul pentru proiectul Dâmboviţa Center nu a fost dat de comisia tehnică a fostului arhitect-sef Adrian Bold, ci de cea condusă de noul diriguitor, Gheorghe Pătrascu.

Mai departe, pe lângă inundarea vecinilor, se mai pune si problema unui studiu de impact privind amplasarea unor suprafeţe comerciale de mari dimensiuni, obligatoriu conform legii, care nu a fost efectuat. Nu e de mirare, având în vedere că la doar 600 de metri se află complexul comercial Orhideea. O altă problemă gravă este traficul din zona Splaiul Independenţei, care este si acum suprasaturat, iar Dâmboviţa Center promite să aducă în zonă alte câteva mii de masini în fiecare zi.

Buldozerul, prietenul investitorului

O altă latură a dezastrului urbanistic bucurestean este reprezentată de modul în care clădirile-mamut îsi fac loc printre case normale si clădiri reprezentative pentru Bucurestiul de altădată. Aici avem o problemă de ordin legislativ. Spre deosebire de alte state, la noi clădirile se împart în doar două categorii în loc de trei. Avem astfel clădirile considerate monument istoric, de care nici chiar rechinii imobiliari nu se pot atinge, si avem celelalte clădiri care, chiar dacă sunt vechi si reprezentative pentru peisajul bucurestean, nu au un statut special si pot fi „măturate" oricând (de exemplu, imobilul din strada Batistei nr. 26, căzut fără prea mare vâlvă).

Cu alte cuvinte, problema e că nu avem o categorie intermediară, care să facă din imobilele vechi aflate în stare foarte bună o categorie de clădiri protejate. Avem, ce-i drept, „zone protejate", în care nici cu pile la cel mai înalt nivel nu se poate construi ceva mai înalt decât permite regimul deja existent, însă chiar si în aceste zone se petrec ilegalităţi.

Un exemplu în acest sens este construirea unui imobil în strada Învingătorilor din sectorul 3, într-o zonă în care planul urbanistic prevede un regim de înălţime de maximum P+4. Cu toate acestea, în cursul anului trecut, cetăţenii care locuiesc în zonă au avut surpriza să observe un panou pe care era prezentat proiectul unui hotel cu opt etaje. Imediat, s-a dat alarma în cartier si cetăţenii au semnalat problema primăriei, care le-a răspuns că „totul este sub control". În ciuda asigurărilor funcţionarilor primăriei, hotelul a început să crească rapid, iar cetăţenii s-au grăbit direct la pusculiţa constructorilor, adică la banca menţionată în proiect, pentru a atrage atenţia că se finanţează un proiect ilegal. Degeaba.

Au găsit mai târziu înţelegere la instituţia prefectului, care a întreprins imediat o acţiune în justiţie si a obţinut suspendarea autorizaţiei de construcţie si automat oprirea lucrărilor. Asta se întâmpla când hotelul iesise deja din PUZ având cinci etaje... Iar lucrările au continuat, în ciuda intervenţiei prefectului, prin decizia unui judecător care a „omis" să hotărască oprirea imediată a lucrărilor, desi legea prevede expres ca, în cazul în care autorizaţia de construcţie este suspendată, lucrările să fie sistate. Hotelul este acum aproape gata, cu toate cele opt etaje ale sale.

Comisiile, mai tari ca primarii

Un alt caz - care implică de data aceasta demolarea unei clădiri pentru a face loc unui „lanţ de clădiri cât un munte", asa cum le-a numit istoricul Andrei Pippidi - se află în strada Banului din Sectorul 1, chiar în curtea Palatului Stirbei, clădire cu rang de monument istoric situată pe Calea Victoriei. Aici mostenitorii prinţului Barbu Stirbei au vândut „drepturile litigioase" asupra palatului unui investitor pe nume Ovidiu Popescu. Acesta a făcut demersurile necesare si, prin ignoranţa unor (i)responsabili de la Direcţia pentru Cultură, Culte si Patrimoniu Cultural Naţional a Municipiului Bucuresti, a obţinut autorizaţie pentru demolarea unei anexe a palatului.

N-a contat părerea comisiei de spe-cialisti din ministerul de resort, întrucât legea strâmbă prevede că avizul acestei comisii are doar un rol... consultativ. Ca urmare, s-a făcut usor loc în zona Calea Victoriei-Calea Griviţei pentru o nouă creaţie a celebrului Vlad Arsene, arhitectul preferat al dezvoltatorilor imobiliari cu greutate din Bucuresti, care a semnat proiectele pentru clădiri precum America House, Charles de Gaulle Plaza sau Bucharest Tower Center.

Lupta dintre clădirile vechi, cu două-trei etaje, si turnurile „moderne", care uneori numără etajele cu zecile, va continua asadar si în 2009. Din păcate, în această dispută par să nu conteze prea mult ministrii sau primarii, pentru că deciziile se iau în „comitete si comiţii" sau în justiţie, care este atât de oarbă încât nu vede nici când în faţa ochilor i se construieste un turn de oţel si sticlă. Ce-i drept, justiţia a făcut totusi cu ochiul bucurestenilor si a blocat lucrările la proiectul Parklake Plaza din cartierul Titan. Conform afirmaţiilor lui Nicusor Dan, de la Asociaţia „Salvaţi Bucurestiul", proiectul în cauză „se baza pe un PUZ expirat, avea oricum mai multe etaje decât ar fi prevăzut PUZ-ul dacă ar fi fost în vigoare si se întindea pe mai mult spaţiu decât avea loc"... Adică a fost nevoie de trei motive pentru a-i face pe aventurierii investitori irlandezi să danseze după legea românească.

Sursa