Bieţii profitori

În majoritatea studiilor publicate în ultimul timp în legătură cu piaţa imobiliară, aşa-numiţii dezvoltatori sunt prezentaţi în postură de victime ale conjuncturilor economice interne şi internaţionale.

„Calul de bătaie" îl constituie PROFITUL. Mai să le plângi de milă. Ceea ce provoacă migrene este preţul „sub 1.000 euro/mp". Nu se mai pot practica preţuri mai mari deoarece nu mai există cerere solvabilă. În consecinţă, dezvoltatorii „se sacrifică" şi renunţă (atenţie) „chiar până la 50 la sută din profitul pe care îl obţineau în vremuri mai bune. Cum să nu-i compătimeşti?!

O serie de calcule aplicate la câteva ansambluri rezidenţiale arată că, în medie, costul construcţiei propriu-zise este de 600 euro/mp, la care se adaugă 100 euro/mp teren şi... 100 euro/mp pentru operaţiuni de marketing. În total, maximum 800 euro/mp. Vânzările se situează la 1.000 euro/mp. dar acest PROFIT este considerat insuficient şi se suspină după vânzările de cel puţin 1.200 euro/mp. De aici ar rezulta „sacrificul" cu diminuarea la cota de 50 la sută a PROFITULUI.

Situaţia descrisă arată cât se poate de clar că există rezerve serioase de reducere a preţurilor finale la tranzacţiile imobiliare şi că putem constata - şi în spaţiul autohton - semne de lăcomie care au dus, cum se ştie, în SUA, la declanşarea crizei de pe pieţele financiare. Dar, fireşte, nu este vorba numai despre sectorul imobiliar. Discuţiile de acum două zile referitoare la Codul de Bune practici în materie de retail au confirmat că rezistenţele se explică tot prin dorinţa de a se menţine rata profitului la cote cât mai înalte, chiar în condiţiile reducerii semnificative a puterii de cumpărare a majorităţii populaţiei.

Desigur, nu prin predici moralizatoare („fiţi cumpătaţi stimaţi comercianţi!") se vor rezolva lucrurile, iar o bună informare a cumpărătorului, se impune în mai toate domeniile de activitate. Posibilitatea de a se frâna creşterea preţurilor oferită de diminuarea, într-o anumită măsură, a PROFITULUI (care ajunsese şi a rămas, în anumite sectoare, la niveluri foate ridicate) se cere luată în considerare de întreprinzători, pe întregul lanţ, de la „producţie" până la comercializare.

În definitiv, nu interesează, în primul rând, rata PROFITULUI, ci MASA acestuia. La vânzări mai multe, chiar la o RATĂ mai mică, MASA creşte semnificativ. Aici este vorba despre mentalitate şi despre... maturitate. Tipul de capitalism care mai domină în ţara noastră în anumite domenii (un capitalism sălbatic) are, în condiţii de criză, şanse mici de „supravieţuire". Nu trebuie să le plângem de milă celor care sunt nevoiţi să reducă RATA PROFITULUI. Cum s-a văzut, chiar şi acolo unde criza loveşte mai puternic, tot se câştigă substanţial.