Au dispărut 400 de hectare de parcuri

Din 1991 până în 2009 au fost rase de pe harta oraşelor româneşti 401 hectare de spaţii verzi, potrivit datelor INS. Locul lor a fost luat de blocuri de locuinţe şi clădiri de birouri. Până la finalul lui 2013, oraşele din România ar trebui să ajungă la media europeană de 26 de metri pătraţi pe cap de locuitor. Acum, cele mai multe au sub 20 de metri pătraţi.

Suprafaţa de spaţiu public verde pe cap de locuitor s-a redus semnificativ în ultimii ani, din cauza creşterii numărului populaţiei urbane, şi nu fiindcă parcurile ar fi fost cotropite de betoane, arată un studiu realizat în 2009, la comanda Comisiei Europene. În România însă, lucrurile s-au întâmplat exact invers: populaţia oraşelor a scăzut în 18 ani cu aproape 700.000 de locuitori, dar şi suprafaţa spaţiilor verzi s-a diminuat.

Conform datelor anuale centralizate de Institutul Naţional de Statistică, la nivelul întregii ţări, spaţiile verzi erau în 2009 diminuate cu 401 ha, comparativ cu 1991: de la 21.633 de ha, la 21.232 ha. În unele judeţe, precum Dolj sau Galaţi, au existat creşteri importante, în altele, scăderi masive. Creşterile provin din extinderea intravilanului, care a încorporat şi spaţii verzi însemnate. Dispariţiile de spaţii verzi vin însă, în mai toate cazurile, din defrişări de scuaruri şi parcuri.

Febra imobiliară

Motivul „evaporării" acestor hectare, explică Dan Trifu, vicepreşedintele asociaţiei Eco-Civica, îl reprezintă febra imobiliară, căreia i-au căzut pradă mulţime de grădini şi parcuri, mai ales în Bucureşti şi Constanţa. „Nebunia imobiliară este de vină. Când spaţiile libere s-au terminat, au început presiunile pentru singurele perimetre disponibile, parcurile. Mafia imobiliară, una dintre cele mai perfecţionate din ţară, a investit mult în cumpărarea litigiilor cu retrocedare de proprietăţi în parcuri. Aşa au dispărut din Bucureşti sute de hectare de spaţii verzi şi altele câteva sute sunt în pericol de a fi înlocuite cu turnuri de sticlă şi beton".

Ordonanţa salvatoare

Nu există o directivă europeană care să impună un minim de metri pătraţi de verdeaţă pe cap de locuitor, însă România are o reglementare ce stabileşte standarde minime.Ordonanţa 114 din 2007 obligă administraţiile locale să ajungă la minimum 20 de metri pătraţi de verdeaţă pe cap de locuitor, în intravilan, până la 31 decembrie 2010. Ţinta finală fixată de ordonanţă este de 26 de mp/locuitor, media europeană, până la finalul lui 2013.

În nota de fundamentare a reglementării este menţionată recomandarea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), cu o cifră aproape dublă faţă de ceea ce şi-a propus România - 50 de mp de spaţiu verde pe locuitor din urban. Mai mult, conform normelor de acces la spaţiile verzi, niciun orăşean nu trebuie să meargă mai mult de 10 minute de la el de acasă şi până la primul parc de cel puţin două hectare. Potrivit statisticii INS, fiecărui orăşean îi revenea, în 2009, 17,8 mp de verdeaţă. Aşa a început, din 2007, cursa contracronometru a primăriilor pentru extinderea, mai mult pe hârtie, a spaţiilor verzi.

Trucurile statistice ale primăriilor

La Satu Mare, primarul vrea să bage pădurea Noroieni în intravilan, ca să ajungă la norma de 26 de mp/loc. De la aproape 23 de mp/locuitor cât avea în 2008 a urcat deja la aproape 25 de mp, printr-o singură operaţie din condei - includerea albiei Someşului în inventarul verde. Dacă mai transferă şi pădurea Noroieni, media oraşului explodează la aproximativ 57 de mp/locuitor, record autohton.

O mişcarea asemănătoare a intenţionat şi Primăria Arad, cu pădurea Ceala. La Cluj, locuitorilor li s-au dat formulare în care să treacă spaţiile din grădinile personale, pentru ca oficialii să le includă ulterior în cadastrul verde. Aşa este posibil să se depăşească 30 de mp/locuitor, deşi acum au 20,29 mp de verdeaţă pe cap de locuitor.

„Va fi scandal!"

Termenul pentru ţinta intermediară de 20 de mp a fost depăşit cu jumătate de an. Nimeni nu ştie însă care este situaţia pe întreaga ţară, fiindcă nu s-au finalizat încă Registrele verzi, prevăzute prin Legea 24, din 2007. Potrivit Ministerului Mediului şi Pădurilor, „95 - 98% din localităţi nu au întocmit acest registru", deoarece „acţiunea necesită un termen relativ lung". Bucureştiul este unul dintre cele câteva oraşe care au finalizat inventarierea, însă reprezentanţii primăriei au refuzat să ofere datele pe care ar urma să le prezinte public mâine.

Secretul pe care funcţionarii se străduiesc să-l păstreze cu străşnicie este o situaţie peste aşteptări - aproximativ 24 de mp pentru fiecare locuitor al oraşului. La copaci, în locul estimării de circa 500.000 de bucăţi, s-au numărat de trei ori mai mulţi, adică în jur de 1,5 milioane. Dan Trifu, vicepreşedintele Eco-Civica, este sceptic în privinţa veridicităţii datelor: „Sper că s-au oprit cu măsuratul. Să nu depăşească graniţele Bucureştiului!"

Oricum, statistica oficială a Bucureştiului, cea mai poluată capitală din Europa, este departe de adevăr: calculele se fac pornind de la aproape două milioane de locuitori, câţi sunt înregistraţi în evidenţa populaţiei. Numărul de locuitori permanenţi este estimat însă la peste 2,5 milioane de oameni.

Toate suprafeţele identificate ar trebui înregistrate în cadastrul verde şi „bătute în cuie" pe Planul Urbanistic General (PUG). „Consiliul General al Municipiului Bucureşti nu va vota niciodată o listă cu atâtea zone verzi, fiindcă, odată fixate în PUG, nu se poate construi nimic pe ele. Ordonanţa 114 interzice acest lucru. Să nu uitaţi că mafia imobiliară este una dintre cele mai perfecţionate în România. Va fi scandal!", apreciază Trifu.

Lupta pentru ordonanţă

Autorităţile sunt prinse între ciocan şi nicovală pentru că, pe de o parte, există presiunea Comisiei Europene care ne ameninţă cu procese dacă nu rezolvăm problema poluării în oraşe, ceea ce‑i determină pe primari să nu numere fiecare fir de iarbă, iar pe de altă parte, în interior, există interese financiare uriaşe şi presiunea rechinilor imobiliari. Lucia Varga, fost secretar de stat în Ministerul Mediului pe vremea când s-a elaborat Ordonanţa 114, spune că s-au cerut autorizaţii de construcţie pentru clădiri de birouri, vile, blocuri, parcări şi altele, care ar acoperi peste 300 de ha de parc din Bucureşti.

Dacă articolele din ordonanţă rămân intacte, orice construcţie apărută pe spaţiul verde este ilegală şi poate fi demolată. Reglementarea se află în Parlament şi ar trebui transformată în lege. Articolul 71, cel care spune că nu ai voie să schimbi destinaţia spaţiului verde, era cât pe ce să dispară, deoarece a fost amendat de către deputaţii Sulfina Barbu şi Vasile Gherasim.

La discutarea în plenul Camerei, deputaţii au retrimis Ordonanţa 114 la comisia de specialitate, nefiind de acord cu modificarea articolului 71. „Sunt bătălii foarte mari pe ordonanţă. S-au făcut reconstituiri în parcuri şi proprietarii cred că au voie să facă ce vor ei cu terenul. Curtea Constituţională a stabilit însă, în 2009, că dreptul la un mediu sănătos primează în faţa dreptului la proprietate", explică deputatul Lucia Varga.

"Curtea Constituţională a stabilit că dreptul la un mediu sănătos primează în faţa dreptului la proprietate.''
Lucia Varga deputat

50 de metri pătraţi de spaţiu verde pe cap de locuitor este recomandarea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii

Sancţionaţi pentru poluare

La începutul lunii aprilie, Comisia Europeană a deschis procedura de sancţionare a României pentru nerespectarea maximelor europene de poluare a aerului. Legislaţia comunitară limitează expunerea anuală a cetăţenilor europeni la 20 de micrograme pe metrul cub de particule toxice cu o medie de 10 microni în atmosferă (PM10). În România, aceste norme maxim admisibile au fost depăşite în 21 de localităţi şi zone. Principalele cauze ale poluării: şantierele şi traficul intens, care aruncă în aer particule în suspensie. Luna aceasta, este data-limită stabilită de CE pentru coborârea poluării în limitele europene. Dacă nu reuşeşte performanţa de a intra în normal, România va fi dată în judecată la Curtea Europeană de Justiţie şi riscă sancţiuni de sute de milioane de euro.

Oraşele poluate nu au parcuri

Numai două reşedinţe de judeţ aveau în 2008 o medie similară celei europene: Botoşaniul (cu 28,08 mp/locuitor) şi Craiova (27,2 mp). În interiorul judeţelor există însă discrepanţe uriaşe de la o localitate la alta. Cea mai frapantă situaţie apare în Galaţi, unde judeţul stă foarte bine, graţie extinderilor de intravilan operate în ultimii ani de către unele administraţii. Oraşul Galaţi, centru siderurgic şi una dintre cele mai poluate localităţi ale ţării, este însă municipiul cu cel mai puţin spaţiu verde - doar 2,67 de mp/locuitor.

De asemenea, judeţul Hunedoara avea în statistica INS o medie de 22,52 de mp/locuitor, în timp ce ANPM inventariase doar 3,38 de mp în municipiul Deva. Altă anomalie este Constanţa, oraş turistic, unde media este de numai 5,1 mp de spaţiu verde/locuitor, faţă de 18 mp, media judeţului. Focşaniul are doar 6,9 mp de verdeaţă/locuitor, în timp ce fiecărui locuitor din judeţul Vrancea, indiferent că locuieşte în urban sau rural, îi corespund 660 de mp de culturi de viţă-de-vie.

„Capitala verde" a ţării, pe lista neagră a UE

Pentru a înţelege diferenţa dintre România şi ţările „verzi", este elocventă o singură comparaţie. Anul trecut, Comisia Europeană a desemnat Stockholmul drept „Capitala verde" a continentului. Oraşul are 86 de metri pătraţi de verdeaţă, de persoană, şi a redus emisiile de dioxid de carbon cu 25 de procente pe cap de locuitor, faţă de 1990. Emisiile CO2 sunt de şase tone pe persoană, aproape jumătate faţă de media europeană. De asemenea, 70.000 de autovehicule, adică 9% din total, funcţionează cu ethanol, biogaz, sau sunt maşini hibrid.

În România, titlul de „Capitală verde" s-a decernat anul acesta pentru prima oară. Braşovul va purta titulatura de-a lungul anului 2011, deşi suprafaţa verde pe cap de locuitor este de 19 mp/locuitor. Culmea ironiei, localitatea figurează pe lista oraşelor pentru care Comisia Europeană a declanşat procedura de sancţionare a României, întrucât nu respectă normele de poluare a aerului. Este adevărat, amplasarea geografică dezavantajează Braşovul - deoarece este aşezat în depresiune, se formează „efectul de oală", care împiedică disiparea noxelor industriale sau rezultate din trafic.

Nordul verde al Europei

Media europeană, de 26 de mp/locuitor, cunoaşte mari variaţii de la un oraş la altul. Potrivit datelor Agenţiei Europene a Mediului, din cele 386 de oraşe ale continentului care au peste 25 de hectare întindere şi peste 100.000 de locuitori, cele mai mici suprafeţe verzi se întâlnesc în ţările mediteraneene, iar cele mai mari, în statele nordice, unde media per total trece de 236 de mp/locuitor. Deficitare sunt Grecia, Spania, Bulgaria, Italia şi România.

Cele mai verzi oraşe sunt Oulu (Finlanda), Liege (Belgia) şi Valenciennes (Franţa), cu peste 300 de mp/locuitor. Viena, capitala grădinilor baroce, are „doar" 120 de mp pe cap de locuitor. Cetăţenilor din Cadiz, Fuenlabrada şi Almeria, din Spania, şi celor din Reggio, provincia Calabria (Italia), le revin cele mai mici petice de verdeaţă: între trei şi patru metri pătraţi pentru fiecare.