Crizele imobiliare se repetă o dată la fiecare o sută de ani, din cele mai vechi timpuri. O dovadă în plus a faptului că memoria colectivă este una de scurtă durată, iar populația refuză să învețe din greșelile trecutului. Cea mai veche criză despre care există însemnări datează din secoul IV î.Hr., când, la Atena, prețurile proprietăților au crescut nefondat de peste opt ori. Această evoluție a dus la un declin de peste 50 de ani. Și atunci, la fel ca și acum, de vină au fost expansiunea nesustenabilă a creditelor, lăcomia și optimismul nejustificat, precum și un sistem bancar ce a funcționat la marginea legii.
Baloanele speculative și fraudele bancare datează încă din cele mai vechi
timpuri. Potrivit documentelor istorice, fiecare secol a fost marcat de un asemenea moment. Cea mai veche situație de asemenea natură pare să fie în Atena, în prima jumătate a secolului al
IV-lea î.Hr, când a apărut pentru prima dată conceptul de împrumuturi contra dobânzi. Până atunci, băncile erau folosite strict pentru depunerea monedelor din metal prețios.
„Cât de departe se întinde istoria, activitatea bancară putea fi echivalată cu frauda. Dar în momentul în care a apărut conceptul de creditare, nimeni nu știa la ce prăbușire economică se poate ajunge. Interesul clienților a condus la lăcomie. Băncile au început să împrumute mai mult decât aveau, conducând la primele bule speculative și prăbușiri economice”, a explicat pentru IMOPEDIA.ro prof. Tudorel Pleșoiu, istoric și profesor în economie.
Prime bănci au manipulat piețele, ratele de dobândă și Guvernele, decenii întregi
Inițial, creditele oferite în Atena au condus la o creștere economică ce s-a întins pe decenii. Lucrurile păreau destul de clare: exista economia la vedere, în care se încadrau domenii precum posesiunile imobiliare, agricultura, meșteșugurile sau comerțul maritim. O a doua categorie era economia invizibilă, în care intra activitatea financiară. Însă creditul era un concept atât de nou, încât nu a fost asimilat clar niciuneia dintre aceste două categorii, funcționând exclusiv după reguli întocmite ad-hoc, întru avantajul creditorului. S-a construit deci terenul perfect pentru speculatori.
„Atena era punctul central al vieții sociale și economice, un loc perfect pentru dezvoltare. Problemele au intervenit când suprafață limitată de teren din zonă a fost aproape epuizată. În acel moment, speculațiile au devenit foarte agresive, proprietățile s-au scumpit de peste opt ori, iar panica imobiliară și financiară a apărut natural. Cu un sector bancar complet netransparent, bazat pe teoria că banii împrumutați sunt nemijlocit ai bancherilor, lucrurile au condus la o avanlanșă financiară. Ultima picătură a fost un cutremur de proporții, care a condus la falimentul multor bănci și, de aici, la o traiectorie de 50 de ani de prăbușire a prețurilor”, continuă prof. Tudorel Pleșoiu, istoric și profesor în economie.
Legea cerea ca plata să fie făcută integral la achiziția bunului sau serviciului, dar creditarea nu a ținut cont de lege
Este de notorietate și un discurs la lui Demostene, om politic și orator atenian, care în anul 350 î.Hr. a chemat toată suflarea Atenei pentru a asista la o cuvântare care să tempereze agitația financiară. El a atras atenția asupra dezastrului pe care îl va suferi Atena dacă populația rămâne indiferentă la probleme economice cu care se confruntă țara.
„Când vaporul este în siguranță, indiferent dacă este un vapor mare sau mic, atunci este timpul pentru marinar, cârmaci și tot echipajul să își demonstreze zelul și să aibă grijă ca nava să nu fie răsturnată de acte răuvoitoare sau de situații neașteptate; pentru că atunci când marea agitată a înghițit vaporul, zelul este inutil”, explica metaforic ilustrul Demostene, încercând să sugereze că trebuie luate măsuri, cât timp nu este prea târziu.
După ce zeci de ani s-au acordat împrumuturi pentru consum, pentru concesiuni miniere, pentru procesarea minereurilor, pentru import de lemn sau chiar și pentru susținerea noilor afaceri, întregul sistem financiar al Atenei s-a prăbușit. Creditele acordate ilegal, pentru că legile de atunci cereau ca plata să fie făcută integral la achiziție, nu în rate, au lăsat o amprentă dureroasă pentru una dintre cele mai puternice națiuni ale momentului. Odată ce frauda a fost expusă, trezorierii au fost închiși, dar piața imobiliară dăduse deja faliment, la fel cum s-a întâmplat și în cazul crizei actuale. Problema cu care s-a confruntat industria bancară din anul 2008 încoace nu ține, așadar, de o cultură a răului recentă, ci este o plagă eternă a societății.
CITEȘTE ȘI:
18 August 2015
