O locuinţă într-un bloc nou face bine la statut, dar poate dăuna grav nervilor. Termene de finalizare decalate, vicii aparente şi chiar defecte majore de construcţie vă pot ştirbi bucuria mutării într-un apartament nou.
Apartamentele din blocurile noi nu beneficiază întotdeauna de
o infrastructură pe măsură. În 2007, tinerii din povestea noastră s-au plăcut şi s-au luat.
Cu banii din darul de nuntă au plătit un avans de aproape 25.000 de euro pentru un apartament de două camere la mansarda unui bloc aflat la acea dată doar pe hârtie.
Ar fi trebuit să se mute până în decembrie anul trecut, conform contractului care promitea la acea dată un apartament „la cheie, cu finisaje", şi tot atunci ar fi trebuit să-i dea constructorului şi restul de bani - aproape 60.000 de euro.
Tinerii noştri s-au pregătit psihologic pentru un credit bancar pe viaţă, dar şi pentru ultimele luni de chirie în care cei 500 de euro care le săreau lunar din buzunar îi lăsau, practic, fără bani de pâine.
La data predării apartamentului, clădirea nici măcar nu ajunsese la etajul la care ar fi trebuit să fie amplasat acesta. Între timp, contextul economic s-a schimbat, iar creditul pentru care tinerii noştri s-ar fi îndatorat pe viaţă se lasă tot mai greu accesat.
Şi preţurile apartamentelor din zonă au scăzut cu 20-30%; cu alte cuvinte, casa pentru care s-a plătit avansul nu mai face nici pe departe aceiaşi bani. „Acum încercăm să negociem cu dezvoltatorul, poate găseşte el un cumpărător pentru mansarda noastră.
Aşa poate ne recuperăm şi noi măcar o parte din banii daţi avans", spun cei doi tineri care au ratat „la mustaţă" şansa de a avea un apartament nou. Îi vor invidia totdeauna pe locatarii care au reuşit să se mute într-o casă nou-nouţă.
Nouă, dar cu defecte
Chiar şi predate la termen, apartamentele noi sunt departe de a fi perfecte. Sute de proprietari prezintă pe forumurile de discuţii on-line „leopardul" găsit după faţada proaspăt vopsită a blocurilor noi. Finisaje făcute de mântuială, costuri de întreţinere foarte mari, sume suplimentare plătite pentru mutarea unei prize sau a unei plafoniere.
Nici la exterior lucrurile nu stau prea bine: drumul de acces e impracticabil sau groaznic de îngust pentru numărul mare de maşini ale noilor locatari din zonă, vecinii de peste drum au luat cu ei şi metehnele vechi din blocurile comuniste, noile imobile sunt despărţite, uneori, de zece metri. În plus, lipsesc şcolile, farmaciile sau magazinele.
„În contract, dezvoltatorul promite un drum de acces, un drum de servitute, dar nu precizează şi cum ar trebui să fie acest drum. Condiţiile, cel puţin teoretic, pot varia de la drumul de pământ la unul bătut cu cristale Swarovski", avertizează consultantul Cornel Bălan.
Penalizări de întârziere
Penalizările pe care ar trebui să le plătească lunar un dezvoltator reprezintă chiria medie pentru o locuinţă similară în aceeaşi zonă. Logica: aceia care au cumpărat casa pentru ei plătesc chirie suplimentară, iar cei care au făcut o investiţie pierd câştiguri potenţiale provenind din chirie.
Locatari pe care nu-i leagă nimic
„Nici înainte şi nici după 1990 o logică a cantităţii nu a fost îmbinată cu una a calităţii în cazul ansamblurilor de locuinţe colective. Urbanitatea bazată pe coeziune socială lipseşte cu desăvârşire în cazul blocurilor noi de la periferia oraşelor.
Preocupările existente pentru habitat se limitează la aspectele cantitative şi tehnice ale acestuia, ignorând toate celelalte aspecte care ar putea crea coeziunea socială", spune arhitectul Vera Marin, specialist în urbanism.
Există şi o serie de explicaţii: cadrul fizic - lipsit de dependinţele unui cartier clasic - e nefavorabil interacţiunii dintre vecini, deşi locuinţele sunt aşezate foarte aproape una de cealaltă; locatarii nu au interese comune, deci nu pot forma un grup social.
„Bucurii" de casă nouă
De la proiect la proiect, problemele care apar sunt diverse. Dar nici noii proprietari nu au cultura unei case noi, atrag atenţia specialiştii. „Vicii aparente - mici fisuri sau crăpături în pereţi - pot apărea din cauză că, aşa cum se spune din bătrâni, «casa lucrează», adică se aşază pereţii, tencuiala etc.
Aceste defecte sunt acoperite timp de un an, un an şi jumătate, de garanţia oferită de dezvoltator pentru imobilul respectiv", ne-a declarat Cornel Bălan, directorul firmei de consultanţă IBC Project.
Depinde unde s-a greşit
Specialiştii în construcţii împart defectele unei locuinţe noi în două categorii: aparent grave (crăpături ale pereţilor, fisuri ale parchetului, îmbinări proaste ale plintei sau ale plăcilor de gresie) şi grave (grinzi segregate, plafoane boltite, uşi strâmbe). Acestea din urmă sunt considerate defecte de structură şi necesită intervenţii costisitoare. În plus, este recomandată precizarea lor în procesul-verbal de recepţie a casei.
Recepţie cu specialişti
„Diferenţele dintre apartamentele noi şi cele vechi sunt însă majore. Într-o locuinţă nouă, chiar dacă aceasta e la bloc, te simţi altfel. E şi o chestiune de statut, dar pur şi simplu te simţi altfel", mai spune consultantul.
Pentru a ajuta la evitarea ţepelor, mai ales că nu toţi proprietarii se pricep la construcţii, firme specializate oferă asistenţă la recepţionarea apartamentelor din blocurile noi.
„Atunci când te muţi într-o casă nouă imaginea de ansamblu îţi ia ochii. Noi oferim servicii la preluarea acestor locuinţe, la preţuri mult mai mici decât firmele specializate în dirigenţia de şantiere. Spre deosebire de beneficiarul lucrării, noi suntem atenţi la detalii şi putem să-i indicăm unde şi ce s-a greşit", a mai precizat Bălan.
„Am testat pentru dumneavoastră"
„Nu contează cum locuieşti în interiorul unui bloc nou, dacă îţi trebuie trei ore să ieşi cu maşina din zonă. Chiar nu mai contează că locuinţa ta e nouă, te laşi păgubaş dacă atunci când plouă sute de maşini se înghesuie pe o bandă!", mai crede Cornel Bălan.
2 April 2009
