Deşi costă mai mult, clienţii agenţiilor imobiliare îl preferă în detrimentul celor construite în deceniile şapte-opt
Scheletele blocurilor a căror construcţie a început înainte de 1989, structuri care aminteau tuturor epoca ce tocmai se încheiase, s-au transformat astăzi în cele mai căutate clădiri de apartamente din segmentul locuinţelor vechi.
Materialele moderne folosite în finisaje şi instalaţii, dar şi posibilitatea mai uşoară de obţinere a unui credit ipotecar au făcut ca acest tip de locuinţă să fie preferat de potenţialii
cumpărători, în detrimentul unităţilor locative construite înainte de 1989. Şi asta, în ciuda preţului considerabil mai mare pe metru pătrat.
Piaţa locuinţelor vechi are un produs-vedetă: apartamentele din blocurile construite înainte de 1989 şi finalizate în anii `90.
Aceste unităţi locative sunt preferate de potenţialii cumpărători în primul rând datorită posibilităţii mai uşoare de obţinere a unui credit ipotecar. Şi asta, deoarece băncile au început să manifeste prudenţă în privinţa acordării de credite pentru achiziţionarea apartamentelor construite în anii ’70-’80.
Instalaţiile noi, un atu important
Astfel, cu cât un apartament este mai nou, cu atât şansa de a obţine un credit de la bancă este mai mare, pentru că instituţiile financiare îşi pot recupera mai uşor banii investiţi, în cazul în care clientul nu mai este solvabil, şi astfel locuinţa trebuie scoasă la vânzare.
„Există o prudenţă a băncilor în acordarea creditelor pentru apartamentele vechi, din cauza preţurilor mari la care au ajuns acestea. S-a produs o ruptură între preţul evaluat de piaţă şi valoarea reală, care este mai mică, din cauza uzurii mai avansate a unităţilor locative vechi.
Creditele sunt acordate pe o perioadă mare, 20-25 de ani, iar locuinţele vechi vor continua să se deprecieze, scăzându-le astfel valoarea", declară pentru "Adevărul" Gabriel Zamfir, director Romlider Servicii Imobiliare. Starea în care se află viitoarea locuinţă a început să fie unul dintre motivele alegerii sau respingerii, de către potenţialii cumpărători, a ofertelor agenţilor imobiliari.
„Clienţii aleg apartamentele în blocurile mai noi şi pentru că, din punctul de vedere al instalaţiilor, este mai bine. Una e să locuieşti într-un bloc din anii ’70, în care instalaţiile sunt pe ducă şi necesită înlocuire imediată, şi alta e să stai într-o clădire finisată la mijlocul anilor ’90, unde instalaţiile mai rezistă încă 10-15 ani", spune Alexandru Neagu, agent imobiliar la Perfect Consulting Team.
Unităţile locative finalizate în anii `90 sunt mai cerute decât cele construite înainte de 1989, chiar dacă clienţii trebuie să plătească, în medie, cu până la 300 de euro mai mult pe metru pătrat. Diferenţele pot fi însă şi mai mari. În zona Vitan-Mall, spre exemplu, pe segmentul garsonierelor, metrul pătrat construit în 1986 costă cu 600 de euro mai puţin decât aceeaşi unitate de măsură finalizată în 1990.
O situaţie aparte o au apartamentele anilor ’90 situate în zone centrale, precum Piaţa Unirii, Piaţa Victoriei sau Centrul Civic. "Nu putem compara aceste construcţii, situate în centrul Bucureştiului, cu unităţile locative similare din zonele semicentrale, şi asta din simplul motiv că ele sunt singulare ca tip de unitate locativă, nu există alt tip de apartamente în zonă. În plus, vorbim de zona centrală, implicit mai scumpă", spune Alexandru Neagu.
28 January 2008
