Calculate la preţul pe metrul pătrat, apartamentele vechi au fost până nu demult mai scumpe decât cele noi. Preţurile mari la cele noi se explică prin faptul că suprafeţele construite sunt mai mari, în loc de 25-35 de mp pentru o garsonieră proiectele noi oferă o suprafaţă efectivă de 40-55 de mp. Îngheţarea pieţei tranzacţiilor însă a determinat o scădere consistentă a preţurilor cerute de proprietari. După o creştere anuală de circa 35%-40% în 2007, anul acesta a adus o ieftinire medie de circa 15%, conform estimărilor reprezentanţilor agenţiilor imobiliare.

 

Principala piaţă este cea a apartamentelor vechi

În momentul de faţă, peste 95% din fondul locativ al Capitalei, de circa 780.000 de locuinţe, este reprezentat de unităţile construite înainte de 1990, locuinţe vechi ce reprezintă de fapt principalul “ring de luptă” dintre vânzători şi cumpărători. Creşterea economică a regiunii Bucureşti-Ilfov, statutul de capitală şi creşterea salariilor mult peste media naţională au favorizat, cu multă întârziere, apariţia primelor proiecte rezidenţiale noi, de anvergură, la începutul anilor 2000.

Dacă până în 1990 nu putea fi vorba despre o piaţă imobiliară pentru că nu existau tranzacţii, mijlocul anilor ’90 a adus produs un fenomen care acum pare incredibil. În acei ani apartamentele erau vândute şi la 30% din valoarea lor de construcţie, faţă de dublul sau triplul valorii de construcţie cum se întâmplă acum. Dacă în momentul de faţă costul unui metru pătrat construit este de circa 800 de euro, după cum susţin dezvoltatorii, preţul de vânzare scade rareori la 1.600 de euro pe metrul pătrat la un apartament  nou, fără TVA.

Sursa

29 September 2008