Una din două locuinţe din ansamblurile recent finalizate a fost achiziţionată de către investitori, în scop speculativ

Jumătate din locuinţele noi din Bucureşti livrate de-a lungul anului trecut nu şi-au găsit încă locatari. În ciuda faptului că acestea au fost cumpărate, iar cererea este încă foarte mare, apartamentele din noile ansambluri stau goale, se arată într-un studiu al companiei poloneze de consultanţă imobiliară REAS.

Din cele 1.500-2.000 de locuinţe livrate în Capitală până la sfârşitul lui 2007, jumătate au fost achiziţionate de către investitori speculativi încă din stadiul de proiect. Aceştia le-au repus ulterior în vânzare, însă la preţuri mai mari.

Case noi nelocuite, deocamdată la Budapesta

Fenomenul este explicat de realizatorii studiului prin faptul că investitorii speculativi care au achiziţionat în primă fază locuinţele au aşteptări mari vizavi de randamentele investiţionale. Atât preţurile de vânzare, cât şi cele de închiriere sunt mult peste nivelul pieţei.

Unul dintre exemplele pe care le oferă polonezii este proiectul Băneasa. Aici un apartament cu două sau trei camere este oferit spre închiriere la preţuri de 3.500- 4.000 de euro pe lună. Cu acelaşi buget poate fi însă închiriată o vilă din aceeaşi zonă, care nu diferă substanţial din punctul de vedere al facilităţilor oferite.

"Toate locuinţele livrate anul trecut au avut succes din punctul de vedere al dezvoltatorilor, pentru că toate au fost vândute", a declarat, pentru „Adevărul", Narcis Gorea, analist imobiliar. Potrivit acestuia, principalele motive pentru care o parte din locuinţe nu au fost revândute ulterior sunt preţul foarte mare cerut, dar şi modalităţile de promovare.

"Unele locaţii sunt neinteresante pentru potenţialii cumpărători", a mai spus acesta. Fenomenul nu este unul singular pe piaţa rezidenţială europeană, dar nici unul care să prevestească un posibil crah. "Locuinţele nu au fost încă toate revândute pentru că investitorii nu se grăbesc să vândă. Deocamdată au timp şi sunt interesaţi să obţină un anumit preţ", spune Gorea.

Mult mai interesantă este din acest punct de vedere piaţa imobiliară a vecinilor unguri. În Budapesta există un număr semnificativ de locuinţe vândute, dar nelocuite. Majoritatea acestora sunt construite în zona de vest a capitalei Ungariei. O simplă analogie cu pieţele mature din regiune arată că ansamblurile rezidenţiale fantomă vor fi o realitate şi în Bucureşti, concluzionează Gorea.

Dezvoltatorii, reticenţi în a vinde speculanţilor

Pentru a nu se trezi cu apartamente goale, dar şi cu tinicheaua unei proaste reputaţii în piaţă, unii dezvoltatori evită să vândă investitorilor. "Avantajul principal pentru care un dezvoltator vinde investitorilor este faptul că acesta câştigă într-un timp vizibil mai scurt.

Marele dezavantaj este, însă, faptul că nu asigură în niciun fel confortul viitorilor locatari şi nu se asigură de faptul că acestora le va fi sau nu bine în propria locuinţă. Investitorului nu-i pasă de faptul că se poate trezi cu locuinţe goale", afirmă Nimrod Zvik, directorul de marketing al companiei Seven Hills.

O opinie mai nuanţată este exprimată de Romeo Florea, director de marketing al companiei Media City. El descrie inconvenientele traiului într-un imobil în care o mare parte din apartamente au fost achiziţionate de investitori.

"Blocul se poate transforma într-un şantier perpetuu. Investitorii nu pun accent pe finisaje atunci când achiziţionează", spune Florea. Astfel, noile proprietăţi se umplu de hărmălaia generată de reamenajările care se ţin lanţ.

Vânzătorii pariază pe foamea de case

Cei care se ocupă cu vânzarea de locuinţe noi nu par îngrijoraţi de acest fenomen de pe piaţa de real estate autohtonă. Potrivit repre­zen­tan­ţilor agenţiei Media City, numărul apartamentelor cumpărate de investori cu scopul de a le revinde este de doar circa 30% din totalul indicat de studiul Reas.

„În ceea ce priveşte ansamblurile deja finalizate, din sursele noastre, rata de neocupare este relativ mică, de până la 10%. Dacă există o rată de neocupare mai mare, nu se datorează neapărat investitorilor, ci gradului redus de vandabilitate al proiectului. Sunt proiecte care nu şi-au ales bine targetul sau care nu s-au adaptat cerinţelor pieţei.

Sursa

2 April 2008