Blog de agent imobiliar

…asa si-a intitulat Daniel Dobre, noul sau blog. In ultimele luni cariera lui Daniel a cunoscut schimbari radicale, iar toata aceasta perioada l-a intarit si mai mult.

Acum cateva zile am avut un scurt dialog cu Daniel, pe care va invit sa-l urmariti mai jos: 

Balaurul cu sapte capete

Inainte de aparitia crizei, piata imobiliara locala a trecut constant prin transformari si restructurari. Plecata din comunism, unde singurul proprietar era statul, piata imobiliara a trebuit sa se descurce singura, fara a beneficia in niciun fel de sustinerea sau implicarea autoritatilor. Mai mult, de cate ori piata imobiliara, in oricare dintre formele sale cunoscute, incepea sa capete amploare, statul, acest balaur cu 7 capete autohton, isi impunea tributul. De la taxe si impozite “necuviincioase”, pana la aplicarea unor legi aberante, fara nici o noima sau legatura cu realitatea, “balaurul” a luat, fara sa dea nimic inapoi.

Se presupune insa ca acestea sunt dezavantajele unei economii de piata, una facuta “dupa ureche”, nu cu norme precise si clare, nu cu legi care sa vina in ajutorul antreprenorilor, dezvoltatorilor si nici macar in ajutorul populatiei, platitori de dari catre stat. Cum altfel putem aprecia interventiile de pana acum ale autoritatilor din piata ? Si, pentru cei care au uitat o parte dintre actiunile “demne de apreciere” ale balaurului, cateva dintre ele merita mentionate mai jos :

1. impozitul pe tranzactii imobiliare, aparut daca nu ma insel  prin 2006 si care prevedea  o cota de impozitare de 16 % pentru bunurile imobile revandute mai devreme de 3 ani de zile; plecat de la o motivatie logica – stoparea sau cel putin taxarea speculei imobiliare, impozitul s-a dovedit a fi o corvoada mai ales pentru oamenii de rand, cei care nu aveau nici cunostintele si nici mijloacele necesare “fentarii” acestei legi fiscale; pentru ceilalti, mai precis exact cei vizati initial de lege, lucrurile erau mult mai simple : pretul minim pe zona sau efectuarea unui raport de evaluare care sa “demonstreze” ca pretul “real” al proprietatii este mult mai mic decat cel trecut in grila notarilor si totul se rezolva foarte usor, iar statul ramanea cu buza umflata;

2. refacuta, la aproximativ un an de zile de la emiterea initiala a legii, taxa pe tranzactii imobiliare, avea sa capete o noua forma  : impozitul urma a fi platit in functie de perioada de timp cat existase imobilul in proprietatea vanzatorului, astfel daca treceau mai putin de 3 ani intre momentul achizitiei (mostenirii) si momentul vanzarii, urma a se plati o taxa, iar daca ar fi avut mai mult de 3 ani, alta taxa, evident mai mica; fara a intra in detalii tehnice, la mai putin de 3 ani, impozitul ar fi aproximativ 3 %, iar la mai mult de 3 ani, aproximativ 2 %; una dintre aberatiile acestei legi este ca acest impozit se percepe inclusiv pentru proprietatile mostenite, unde cu siguranta nu se poate pune accentul pe ideea de “tranzactie imobiliara care are ca scop profitul obtinut prin diferenta de pret rezultata intre pretul de achizitie si cel de vanzare”;

3. la inceputul lunii ianuarie, in 2008,  piata imobiliara a “inghetat” efectiv, mai mult din cauza statului roman, decat a frigului, deoarece aparusera unele zvonuri care anuntau ca odata terminata vacanta ocazionata de sarbatorile de iarna, urmau sa apara noi prevederi in codul fiscal, prin care orice proprietate imobiliara vanduta de o persoana fizica, urma sa fie purtatoare de TVA, la fel ca in cazul persoanelor juridice; cei care aveau tranzactii in desfasurare la acel moment (ca si mine de alfel) au transpirat serios la auzul vestii, deoarece, asa cum ne-a obisnuit, statul aplica si retroactiv normele sale fiscale, inclusiv pentru tranzactiile aflate in desfasurare. Din fericire, au fost facute modificari ale codului fiscal, insa nu chiar pana la acest nivel; astfel, doar persoanele fizice care dezvolta si vand in mod sistematic proprietati imobiliare, devin platitoare de TVA- mai precis, daca esti  persoana fizica, construiesti constant imobile si le valorifici, atunci esti tratat ca si o persoana juridica si supus aplicarii TVA;

4. grilele notariale : probabil unul dintre cele mai daunatoare elemente ale pietei imobiliare autohtone, grilele notariale, ce se doreau a fi un barometru al preturilor in piata imobiliara si instumentul menit a ajuta atat notarii in evaluarea unui pret minimal al proprietatilor imobiliare, cat si statul in stabilirea pretului de impozitare al proprietatilor, au fost mereu depasite si in totala neconcordanta cu piata imobiliara; daca in anii trecuti, foarte mult timp, pretul real de vanzare a unei proprietati era de multe ori dublu fata de grila de referinta, in ultima perioada, grila este cu 30-40 la % mare decat pretul real al proprietatilor, astfel ca o persoana care vinde o garsoniera cu un pret de 30.000 euro, va plati un impozit pe tranzactii imobiliare calculat la un pret minim de grila de aproximativ 50.000 euro; la fel si cumparatorul, va fi nevoit sa achite taxele notariale de autentificare ale contractului, la aceeasi valoare de 50.000 euro, chiar daca el plateste de fapt doar 30.000 euro;

5. lipsa unui cadru legal pentru desfasurarea activitatilor de intermediere imobiliara, a unor norme atent elaborate si a lipsei de interes privin profesionalizarea acestui domeniu, au creat si intretinut un haos continuu in piata imobiliara; astfel, de-a lungul timpului, foarte multi oameni au vazut in profesia de agent imobiliar, o cale usoara de a castiga usor bani (inclusiv eu); daca in aceasta perioada, persoanele respective si-au descoperit adevarate abilitati de “vanzator”, negociator, etc si au ajuns la concluzia ca aceasta meserie chiar li se potriveste si au decis sa ramana aici si sa isi faca o cariera, ei bine statul a fost “alaturi” de ei si i-a rasplatit cum se cuvine : lipsa cadrului legal pentru desfasurarea meseriei (de foarte putin timp, meseria de agent imobiliar este una care poate fi trecuta pe cartea de munca!), lipsa unor legi care sa defineasca cine si in ce conditii poate fi agent imobiliar, lipsa unei institutii adevarate de scolarizare in acest domeniu, lipsa unei organizatii adevarate care sa reprezinte acest domeniu (rol jucat pana la acest moment doar de ARAI, careia insa ii lipseste atat sprijinul membrilor si a comunitatii, dar care este privita si drept “un elefant roz” de catre autoritati care de multe ori se fac ca nu o vad, sau daca o vad, nu o baga in seama); lipsa unei legi care sa precizeze clar ca, daca esti consumator de servicii imobiliare si apelezi la o companie sau broker independent, atunci trebuie sa si platesti pentru asta – in schimb, statul ne-a dat o ordonanta in care ne obliga sa nu percepem penalizari unui client caruia i-am prestat un serviciu, dar a uitat sa ne plateasca ( cu alte cuvinte, daca noi muncim astazi, el ne poate plati la anul, ca doar legea zice ca nu il putem penaliza, doar putem adauga penalizari de intarziere la suma de plata, daune n-avem voie!);

6. intr-un moment in care criza finaciara strabate lumea in lung si lat, piata imobiliara mondiala este extrem de afectata si “scapa cine poate”, guvernul nostru ne pocneste in frunte cu “impozitul forfetar”; sa fie primit, cu tot cu lumanarea cu care a fost inmanat unora dintre firme; Nu de alta, dar domnul ministu Pogea, cand era el angajat la o “multinationala mare si tare”, se oftica nevoie mare cand vedea cum companiile si firmele care erau mai mici, reuseau sa se descurce onorabil printre dificultatile aparute, in timp ce “multinationala” se comporta precum “ala mic si negru de respira greu”;

7. ca ultima actiune, am lasat inconsitenta unor guverne si lipsa lor de interes, in a prelua sau continua, proiectele incepute sau propuse de guvernul anterior; Romania este cred singura tara in care, in momentul schimbarii guvernului, urmeaza si  schimbarea formei si activitatilor ministerelor, plecarea in masa a unor functionari si sosirea in masa a altora, mutarea unui ministru de la  un minister  la altul, care are cu totul si cu totul alt profil (a se vedea cazurile Decebal Remes si mai nou domnul Nica), schimbarea  tuturor directorilor de regii, sefi de orice si de oriunde si punerea in locul lor a altora, care habar n-au despre ce este vorba pe acolo, dar au culoarea politica potrivita; rezultatul acestor actiuni nu este altul decat plecarea ultimilor investitori dispusi sa mai investeasca in Romania si pe care, daca nu i-a alungat criza, ii alunga autoritatile.

Daca in prima instanta, cei care par a iesi pagubiti din aceste actiuni ale statului, par a fi doar jucatorii importanti din piata imobiliara, de fapt, cel mai prejudiciat este in final, cetateanul de rand, cel care apare ocazional in piata, fie ca este vanzator, cumparator sau mic “rentier”. Pentru ca lipsa unor masuri si a unor norme fiscale adecvate, se revarsa tocmai asupra populatiei de rand, care plateste taxe aberante la vanzarea unui teren mostenit de la bunica, atunci cand cumpara o casa si dupa ce ca se incumeta la 30 de ani de “rate si chin”, mai are de platit si niste taxe notariale de pomina si mai ales nemeritate.

De pierdut au si agentii si agentiile imobiliare, care sunt obligati sa puna sub nas clientului inca de la prima discutie, cat mai multe contracte si clauze, care sa ii apere pe agenti de cei care poate nu vor aprecia la sfarsit munca depusa de acestia. Si de pierdut are si statul, pentru ca “rechinii” vor sti de unde sa muste, fara a lasa urme, iar statul, in loc sa incaseze mai putin si mai des, incaseaza mai deloc si numai de la oamenii de rand, de unde iau tot ce se poate, insa comparativ cu ce ar putea lua de la altii, sumele sunt nesemnificative.

Daca am vorbit acum despre “balaurul cu sapte capete”, poate voi avea ocazia alta data, sa va vorbesc despre “cei sapte balauri, cu  un singur cap”, dar care impreuna, fac la fel de mult rau.

Daniel Dobre: “Cand o sa fiu mare, vreau sa fiu agent imobiliar”

  PREAMBUL

Asist de ceva vreme la interminabile discutii despre rolul agentului imobiliar in piata imobiliara romaneasca. Toata lumea discuta pe bloguri si pe forumuri despre acest subiect. In mod normal, promovarea acestui subiect m-ar fi incantat. Insa nu ma pot bucura indeajuns, pentru ca observ cu tristete ca majoritatea celor care lanseaza discutii si intra in polemici aprinse, sunt persoane care nu au nimic de-a face cu aceasta meserie si , mai mult, unii dintre ei nici macar nu au habar ce inseamna sa fii agent imobiliar.

Mai departe de acest punct, vad aparand timid, unele voci de agenti imobiliari, fosti sau actuali, sau de persoane afiliate acestui domeniu(dezvoltatori imobiliari, evaluatori, etc), care incearca sa contracareze  cealalta categorie, prin postari  razlete si incomplete. Recunosc ca pana de curand, nici nu prea aveai unde sa contracarezi, neexistand un “loc de intalnire” al celor din domeniu. Odata cu aparitia blogului Imopedia.ro, discutiile au inceput sa se extinda, comentariile din ambele parti au devenit tot mai acide si mai inversunate, pe alocuri, blogul devenind un adevarat camp de lupta. Asa cum le sta bine unor urmasi ai lui Stefan si Mihai, romanii nostri sangereaza, dar refuza sa capituleze.

Din pacate, aceasta lupta nu a scos la iveala nimic nou sau important, ambele parti ramanand pana acum la parerile avute inainte : pe de o parte contestatorii cred in continuare ca agentii imobiliari mana in mana cu dezvoltatorii, au nenorocit economia roamaneasca si am fortat oamenii de rand sa se indatoreze pana peste cap la banci, fara speranta vreunei reveniri financiare,  pe de alta parte “imobiliarii”, sunt convinsi (asa cum resiese din posturi), ca toti cei care au ceva de impartit cu ei sunt niste “parveniti”, persoane de joasa speta, care alta treaba decat sa injure pe bloguri, nu au.

Ei bine, poate ca a venit momentul ca fiecare dintre noi (si voi), sa ne reconsideram pozitiile.
Eu sunt de parere ca nu poti vorbi despre un om pe care nu il cunosti. Iar daca nu il cunosti, nu il poti intelege.

Asa se face ca, dupa cateva nopti petrecute in fata blogului, recitind mare parte din postarile facute anterior, am ajuns la concluzia ca daca vreau sa fiu inteles  de cei cu care am ales sa stau de vorba prin intermediul acestui blog, trebuie sa ma fac intai cunoscut, pentru a ma face inteles. Va voi povesti asadar, in cele ce urmeaza, cateva lucruri depre mine, in speranta ca, daca veti afla mai multe despre mine, ma veti intelege mai bine. 


PERMITETI-MI SA MA PREZINT

Numele meu este Daniel Dobre, am 28 de ani si am intrat in imobiliare in anul de cumpana 2003. Nu aveam nici un fel de experienta, nici cultura imobiliara si nici studii de profil. Singura mea  legatura cu acest domeniu era familia, mai bine spus o parte din familie, reprezentata de o matusa, fiul ei si ginerele acesteia, care activau cu succes in acest domeniu.  Imi amintesc cum, mergand in vizita la rudele mele, auzeam tot felul de termeni ciudati precum “vizionare” , “antecontract”, “ipoteca” sau “comision”. Dintre toti aceste termeni, cel mai usor l-am inteles pe ultimul, si asta datorita puterii exemplului, atunci cand matusa mea mi-a explicat intr-o seara ca acei 1.000 de dolari pe care ii tinea in mana, reprezentau “comisionul” ei. Am inteles la fel de repede ca cei 1.000 de dolari reprezentau si salariul meu pe un an de zile! Asa se face ca m-am decis ca atunci cand o sa fiu mare, vreau sa fiu agent imobiliar.

Am incercat in nenumarate randuri sa fac presiuni asupra familiei, pentru a pune “o vorba buna” la agentia la care lucrau, pentru o angajare. Raspunsul patronului era de fiecare data acelasi : NU. Dar a venit si ziua mea, atunci cand ginerele matusii mele (sotul verisoarei), a decis sa paraseasca compania la care lucra si impreuna cu inca 3 asociati sa isi deschida propria lor agentie. Cred ca la acel moment, din toata familia, eu am fost cel mai fericit, pentru ca simteam oportunitatea. Dupa cateva incercari neresusite de a-l convinge pe George sa ma accepte printre angajatii lui, acesta a cedat insitentelor venite atat din partea mea cat si din partea varului meu (caruia ii mai multumesc odata) si m-a acceptat intr-o perioada de proba. Astfel ca, in iunie 2003, cand noua companie “Prezident Imobiliar” isi incepea activitatea, eram si eu printre cei prezenti acolo.

CARIERA MEA A INCEPUT BINE
La trei saptamani de la angajare am semnat primul antecontract

Dintotdeauna am cunoscut foarte bine orasul, fiecare sector, cartier si artera principala (dar nu numai), imi erau familiare, iar acest aspect este unul determinant pentru munca unui agent imobiliar. Dupa o perioada de acomodare si “dadacire” din partea colegilor mei (rude sau nu), la trei saptamani de la angajare, am semnat primul meu antecontract. Un apartament de 2 camere, pe Soseaua Giurgiului, langa piata, la pretul de 15.000 euro. L-au cumparat Andreea si Daniel Coman, care 3 ani mai tarziu, m-au cautat pentru a-l vinde. Desi am avut oferta in exclusivitate, nu am reusit sa gasesc niciun cumparator si nici pana in ziua de azi nu imi explic de ce. A gasit insa Daniel singur, intr-o zi cand se afla in piata, stand de vorba cu un “tarabagiu”. M-a rugat insa sa ma ocup de acte si sa ii asist in procesul de vanzare, neavand incredere sa se ocupe singuri si nici nedorind acest lucru.

La o saptamana de la primul antecontract, l-am semnat si pe al doilea“ 
-  un apartament de 2 camere confort 3, undeva in spatele spitalului Budimex de pe Bd. Brancoveanu. Un pret excelent, negociat de la 8600 E, la “numai” 8.300 E.  Cum ambele vanzari s-au finalizat cam in aceeasi perioada, va imaginati ce am facut cu banii, nu ? Exact, am “fugit” la mare!

…si asa mai departe
O alta tranzactie de care imi amintesc cu placere este garsoniera de pe Aleea Avrig. Aveam la acel moment drept clienti, un cuplu tanar care alesesera sa isi cladeasca viitorul lucrand amandoi pe un vas de croaziera, desi ambii terminasera cate o facultate importanta in Bucuresti.  Dupa un an de zile petrecut pe vapor, au reusit sa stranga cate 12.000 euro, bani cu care au venit sa cumpere o garsoniera in tara, care urma un timp sa ramana inchiriata, iar dupa ce se intorceau in tara, fie sa se mute in ea, fie sa mai puna diferenta si sa cumpere un apartament. Dupa o serie de vizionari la proprietati care nu s-au incadrat in preferintele lor, am descoperit in baza de date garsoniera din Avrig. Parea sa fie exact ce cautau ei, dar avea un inconvenient : pretul de 13.800 E! Am avut totusi inspiratia de a le-o propune, in ideea ca odata ajunsi la fata locului, proprietarii v-or accepta o negociere drastica. Nu a mai fost insa nevoie, deoarece odata intrati in garsoniera, clientii s-au indragostit de ea si, au decis sa se imprumute de bani pentru a o putea cumpara. Am negociat totusi pana la 13.500 E si am facut antecontract chiar in seara respectiva. Asa am ajus sa il cunosc pe “domnul Marius”, proprietarul garsonierei, anterior tinand legatura doar cu sotia dansului. 

Ei bine, de atunci si pana acum, am incheiat mai mult de 15 tranzactii cu domnul Marius, fie ca e vorba de vanzari sau inchirieri, de apartamente, spatii comerciale sau case. Ultima data m-am intalnit cu dansul joia trecuta, pentru ca are un apartament de 3 camere de vanzare in Militari, de care m-a rugat sa ma ocup.
Dana Coman este una dintre cele mai bune prietene ale sotiei mele (si a mea bineinteles). Dar inainte de asta, Dana mi-a fost clienta. A cumparat in 2005 o garsoniera in Berceni, cu 31.500 E. De atunci am ramas prieteni, s-a imprietenit si cu sotia mea, ies cand au timp impreuna, ne vizitam. A fost si la botezul fetitei mele si cand i-am “rupt turta”. La botezul baiatului nu a venit pentru ca in aceeasi zi a avut nunta (Casa de Piatra inca odata, si pentru ca in curand va deveni mamica, “nastere usoara”!).

Pe Hasemi il stiu multi agenti imobiliari. De nationalitate iraniana si mai nou “cetatean roman cu buletin” (asa cum ii place sa imi aminteasca), Hasemi a fost initial clientul unui coleg cu care a cumparat un apartament pe Decebal. Mai tarziu, cand a inceput sa se intereseze de piata terenurilor din nord, a cumparat cu mine un teren in Pipera, cu 230 E/mp, in conditiile in care piata era de peste 300 E/mp. De-a lungul timpului, am facut multe tranzactii impreuna, dar si cu prieteni ai lui carora m-a recomandat (printre ei si Adel Modares). Hasemi a devenit intre timp mai mult un prieten decat un client, asta poate si datorita faptului ca are si el o fetita de aceeasi varsta cu a mea.  A fost si el la “turta” fetei, cu sotia si fetita lui, dar si la o petrecere de sfarsit de an organizata de agentie. 


NU EXISTA DOAR HAPPY-END

Probabil tranzactia de care imi amintesc cu cea mai mare tristete este cea facuta cu domnul Havriliuc, in 2007. Pe domnul Havriliuc l-am cunoscut pentru ca avea de vanzare un teren in Pipera. Este roman, stabilit in State si un reputat medic stomatolog. Dupa ce am gasit un client si am tranzactionat terenul din Pipera, dansul a vrut sa reinvestesca banii in alte terenuri, mai ieftine si cu potential in timp. S-a decis asupra zonei Otopeni, asta si pentru ca intentioneaza ca pe viitor sa isi construiasca o casa si sa fie aproape de aeroport, dar si pe drumul spre munte. Initial nu am vrut sa ma ocup de gasirea unui teren in Otopeni, pentru ca nici nu cunosteam zona si nici planuri, puzuri sau informatii despre viitoarele dezvoltari nu aveam. Insa ghinionul meu a fost ca exact in acea perioada sa primesc un email cu o oferta de 3 loturi de teren in Otopeni, la un pret foarte bun.

I-am povestit clientului despre terenuri si a vrut sa le vada. Cum nu stiam zona, am sunat proprietarul si l-am rugat sa mearga cu noi. Nu era insa in Bucuresti si mi-a trimis pe email copii dupa toate actele, plus o harta schitata de mana cu calea de acces. Daca nu ma descurcam, urma sa ma ghideze prin telefon. Am mers asadar cu domnul Havriliuc la teren si urmand indicatiile primite, am identificat (dupa un pom aflat la marginea terenului si un stalp infipt ca delimitare) cele 3 parcele. Clientului i-a placut pozitia si a decis sa cumpere.

Abia la vreo doua luni de la vanzare am descoperit ca cele 3 loturi de teren nu erau acolo, ci la vreo 900 de metri mai departe si mai la dreapta, pe alt drum! Din fericire, nici locatia respectiva nu era chiar rea si in scurt timp langa acel teren, cineva a inceput sa isi ridice o casa. Desi initial domnul Havriliu a fost foarte dezamagit, a inteles ca am fost si eu indus in eroare ca si dansul si in afara lipsei de profesionalism evidente, nu a existat rea intentie. Cu toate astea, pastram legatura, iar de cate ori vine in tara, vorbim la telefon sau ne si intalnim daca timpul ne permite.


NU ORICE “NU” REPREZINTA UN REFUZ

De curand am avut parte de o surpriza. Inainte de Pasti, am fost sunat de o doamna care mi-a spus ca are o proprietate de vanzare si ca i-am fost recomandat de o cunostinta.  M-a rugat sa stabilim o intalnire pentru a vedea apartamentul si pentru a stabili daca si cum ma pot ocupa de vanzarea acestuia. Asa se face ca, intr-o dupa amiaza am ajuns la adresa din Calea Grivitei, la intalnirea stabilita. Desi apartamentul in sine este o oferta buna, ca suprafata, amenajare, pozitie, pare foarte in regula, are unele inconveniente care mie nu mi-au creat o prima impresie prea buna. Mai exact, apartamentul este intr-o vila veche, la etajul 1, cu acces printr-o curte interioara prin care au acces 30 de familii. Mai mult, majoritatea constructiilor din curtea respectiva au un aspect deplorabil. Chiar daca vila este la strada si apartamentul la fel, are vedere stradala, acel aspect m-a facut sa am retineri. Nu in privinta vandabilitatii ofertei, pentru ca pentru o firma el este excelent, dar eu am o problema : nu pot vinde o proprietate care nu-mi place. Nu am inteles niciodata complet de ce, dar daca eu nu ma simt bine intr-un loc, nu il pot recomanda cu toate inima mai departe.

Asa se face ca i-am explicat doamnei situatia si am rugat-o sa imi acorde un ragaz de cateva zile pentru a ma gandi daca ma pot ocupa sau daca ar fi mai bine sa ii recomand pe altcineva. Zilele au trecut repede si am fost prins cu treaba, apoi a venit Pastele, nu am avut timp sa ma gandesc efectiv la aceasta problema, desi in fiecare zi imi trecea prin minte. Ei bine, miercuri, dupa Paste, abia ma intorsesem la birou si vad ca imi suna telefonul. Ma uit la numar : doamna Filip, proprietara respectivului apartament. Desi am ezitat inainte, am raspuns constient fiind ca nu am luat inca o decizie.

Am fost surprins sa constat ca doamna nu ma sunase pentru un raspuns ci pentru a ma anunta ca in urma unui consiliu de familie, au decis sa renunte la vanzarea acelui apartament, alegand in schimb sa vanda un apartament de 2 camere din Drumul Taberei, detinut impreuna cu mama si sora dansei si sa ma intrebe daca de acel apartament ma pot ocupa! Am stabilit o intalnire la apartamentul din Drumul Taberei pentru a doua zi, cand in urma unui prim contact cu locuinta am constatat ca e o proprietate placuta si vandabila (2 camere, decomandat, bloc 1980, Moghioros langa posta). Am stabilit de comun acord si un pret rezonabil si in aceeasi zi am semnat si contractul de reprezentare.

“M-a verificat pe internet”

Recunosc ca am fost uimit de atitudinea doamnei Filip si a familiei acesteia. Probabil multi proprietari m-ar fi inteles gresit si nu ar fi vrut sa mai auda de mine dupa prima intalnire. Dansa a inteles insa ca, acceptand sa ma ocup de o proprietate in care nu cred, nu as fi facut decat sa risipesc inutil si timpul meu si pe al dansei, iar sansele de vanzare efectiva a proprietatii nu ar fi fost prea mari. Cu ocazia intalnirii din Drumul Taberei, am aflat si cum ajunsese la mine si cine ma recomandase : o clienta, careia ii vandusem apartamentul, i-a povestit unei verisoare, care i-a vorbit unei prietene, care i-a spus doamnei Filip. Simplu, nu ? Ei, nici doamna Filip nu a crezut chiar tot ce i s-a spus, asa ca s-a asezat la calculator, a deschis google.ro si a cautat simplu : Daniel Dobre – Prezident. Printre altele, pe pozitia a 3 sau a 4 din rezultate, i-a aparut profilul de agent din Imopedia. M-a vazut acolo, mi-a citit comentariile pe blog si anunturile din site si i-au placut, asa ca a decis sa ma contacteze.

VIATA MERGE INAINTE

De la inceputul carierei si pana acum, am ramas fidel agentiei care m-a format si m-a consacrat. Desi am avut destule propuneri din alte parti, o singura data am fost pe punctul de a pleca, dar am fost intors la timp din drum, culmea atat de conducere, cat mai ales de colegi, cei printre care ma simt “acasa”. E adevarat si ca o mica schimbare tot am facut : in 2005 am parasit primul sediu “Prezident”  din sectorul 4, pentru a ma alatura celor de la noul punct de lucru din Dristor. Desi era aceeasi companie, avea la conducere o persoana de ale carei idei si viziuni ma simteam mai apropiat. Incepand cu toamna anului 2007, odata cu separarea cele doua puncte de lucru si  transformarea in agentii separate, am fost desemnat sa ma ocup de imaginea noii societati, pentru asta fiind numit director de marketing.  Am acceptat, pentru ca oricum faceam acest lucru si inainte de numire, macar sa fiu si platit pentru asta.
Oricum, conditia a fost sa raman totusi si pe vanzari, un domeniu de care desi mi-a provocat de-a lungul timpului un ulcer duodenal si mai multe fire albe (da, am fire albe la 28 de ani!), nu ma pot desparti!

Mi-am “deschis poarta” catre voi, cei care veti citi aceste randuri, in speranta ca in acest fel si alti colegi ai mei vor alege sa  faca acelasi lucru si ca, daca ii veti cunoaste si ne veti cunoaste mai bine, ne veti intelege mai bine. Iar pe viitor, “imobiliari” sau “contestatari”, vom putea sta la aceeasi masa si vom putea avea impreuna, un dialog civilizat si constructiv, din care sa reusim impreuna sa extragem idei si concluzii care sa ne faca tuturor viata mai usoara si ne ce nu, mai frumoasa.   Personal, imi doresc ca urmatoarea “deschidere” sa fie cea a domnului Aristotel Popescu, pentru a intelege mai bine cine este dansul si ce vrea de la mine (si de la imobiliari in general), cred ca trebuie sa il cunoastem mai bine.

Intre timp, va urez tuturor succes in activitatile pe care le desfasurati si va multumesc pentru ca va faceti timp pentru a ma ajuta cu parerile si opiniile voastre, scriind si comentand pe bloguri si forumuri.

Daniel Dobre

 

 

Cauta
Ultimele Comentarii
Felicitari imopedia. O reusita frumoasa!
Stefania, am o intrebare legata de optimizarea in cautarile pe motoare de cautare, a unei oferte promovata prin social media. Mai precis, sunt agent, ...
Tineretul prefera locatia zgomot si buricul targului NOI ceilalti casa cu curte iar unii liniste si intimitate...chestie de gustibus...dar 30 de minut...
Daca s-ar face sistemul automat de amendare , poate ca s-ar schimba atitudinea.Asa cum au bagat pe autostrazi: camera video, te-a filmat, se verifica...
La apartamentul cumpărat pe un credit de 20-30 de ani există oricând riscul să îți pierzi locul de muncă, să scape cursul de sub control și să ajungă ...
Blog IMOPEDIA
Imopedia RUN
20 Septembrie 2012
Asigurarea obligatorie a locuințelor s-a transformat într-un concept atât de superfluu încât parcă orice discuție trece pe lângă urechile celor care ar trebui să fie dire
Bloguri AFILIATE IMOPEDIA
Gabriel Alexandru
15 Ianuarie 2014
Preturile de tranzactionare ale locuintelor sunt rezultatul negocierilor incheiate intre cumparatori si vanzatori. De aceea, preturile cresc atunci cand cererea de locuinte creste
Dragos Dragoteanu
03 Iulie 2017
Ca antreprenor 100%, niciodata implicat politic, afirm cu tarie ca mediul privat are acum o buna ocazie sa demonstreze ca s-a maturizat. Da, avem business-uri private si luptam pen
Adrian Crivii
01 Ianuarie 1970
Tag-uri
RSS Feed
Subscribe in NewsGator Online Add to netvibes Subscribe in Bloglines Add to Google Reader or Homepage Powered by FeedBurner

Primul ghid imobiliar autentic! Sfaturi pentru realizarea unei tranzactii imobiliare, termeni imobiliari, financiari, precum si descrieri detaliate ale zonelor,doar la ghid.imopedia.ro

Adrian Crivii
Blog RUN
Gabriel Alexandru
Daniel Dobre
Dragos Dragoteanu

Cele mai noi si importante stiri din segmentul imobiliar iti sunt redate intr-un format inedit, menite a te tine la curent cu tot ceea ce inseamna noutati si ultimele tendinte in domeniul imobiliar, doar la media.imopedia.ro

Comunicate de presă
Evenimente imobiliare
Ştiri imobiliare
Arhiva video
Prima casa 3
Prima Casa 2011