Turnul Eiffel este astăzi, incontestabil, o dovadă a măiestriei inginerești, a designului și un exemplu pentru arhitecții care îndrăznesc să revoluționeze domeniul construcțiilor. Dar la fel ca orice lucru care sparge tiparele, și Turnul Eiffel a fost mai mult boicotat decât apreciat. Ba chiar a fost la un pas de a fi demolat. Singurul motiv pentru care a rămas în picioare a fost rolul crucial pe care l-a jucat în capturarea infamei spioane Mata Hari. De atunci, francezii au învățat să iubească ceea ce numeau „acest inutil și monstruos Turn Eiffel, o pată de cerneală care aruncă umbra de ură a odioasei coloane de foi de metal și șuruburi”.

35018-44lc.jpgPentru a ajunge unanim acceptat drept valoare pentru patrimoniul francez, Turnul Eiffel a străbătut un trecut zbuciumat. La momentul la care se făceau planurile inițiale, nici măcar Gustave Eiffel nu credea în el. În schema inițială, turnul era un pilon impunător cu patru grinzi depărtate pe post de picioare, care se unesc pe măsură ce se înalță. Lui Gustave Eiffel i s-a părut că turnul avea un aer prea ingineresc, și a cerut un retuș de design. Astfel au apărut arcadele decorative de la baza turnului, pavilionul de sticlă la primul nivel și broderiile în oțel. Abia atunci, turnul a câștigat atenția lui Eiffel, care l-a prezentat întregii lumi la Expozitia de Arte Decorative, în toamna anului 1884 sub numele de Turnul Eiffel. Într-una dintre prezentările pe care le-a făcut în fața specialiștilor, Eiffel anticipa impactul pe care proiectul lui l-ar putea avea asupra lumii.

„Turnul Eiffel reprezintă nu doar o formă de artă a ingineriei moderne, dar și secolul Industriei și Științei în care trăim. Pentru a construi acest turn, drumul a fost bătătorit de marea mișcare științifică a secolului XVIII-lea și de Revoluția din 1789, iar acest monument va fi construit ca o expresie a recunoștinței Franței”, explica Gustave Eiffel în anul 1855.

Legile au fost modificate într-un fel care părea să favorizeze construcția Turnului Eiffel

Un an mai târziu, odată cu câteva schimbări politice, au început pregătirile pentru un târg mondial care sărbătorea centenarul Revoluției Franceze. Arhitecții au fost chemați la concurs, cu proiecte care să fie ridicate în fața expoziției. Cu această ocazie, legile au fost schimbate într-un fel care părea pregătit special pentru Eiffel. Astfel, dintr-o competiție liberă, în care se putea prezenta orice fel de proiect ca arc de intrare în expoziție, criteriile s-au modificat pentru acceptarea exclusivă a proiectelor care includ un turn metalic de 300 de metri, cu patru fețe, care să fie ridicat pe Champ de Mars. După concurs, juriul a decis că toate proiectele în afară de Turnul Eiffel au fost insuficient elaborate sau imposibil de construit. Apoi s-a semnat și contractul prin care Eiffel primea 1,5 milioane de franci, mai puțin de un sfert din cei 6,5 milioane de franci necesari. Potrivit contractului, Gustave Eiffel avea dreptul să încaseze toți banii proveniți din exploatarea comercială a turnului pentru următorii 20 de ani, timp pentru care a primit autorizația de funcționare. Toată această situație a stârit revolta elitei pariziene, care s-a reunit sub „Comitetul celor 300”, respectiv câte un membru pentru fiecare metru de turn. Comitetul era condus de influentul arhitect Charles Garnier, cel care a ridicat Opera din Paris, numită și Opera Garnier. Aceștia au adresat o petiție către Ministrul Muncii și Comisarul pentru Expoziții.

„Noi, scriitori, pictori, sculptori, arhitecți și adepții pasionați de frumusețea până acum neatinsă a Parisului, protestăm cu toată puterea, cu toată indignarea, în numele gustului francez desconsiderat de ridicarea acestui ... inutil și monstruos Turn Eiffel... Pentru a argumenta acest lucru, imaginați-vă pentru un moment un turn amețitor, ridicol, care domină Parisul ca un gigantic coș de fum negru, strivind barbar sub el Notre Dame, Tour Saint-Jacques, Luvrul, Arcul de Triumf, toate monumentele noastre vor dispărea umilite în acest vis groaznic. Și timp de douăzeci de ani ... vom vedea întinsă ca o pată de cerneală umbra de ură a odioasei coloane de foi de metal și șuruburi”, arătau aceștia metaforic.

Gustave Eiffel a răspuns acestor critici prin o caricatură în care compară personal Turnul Eiffel cu piramidele Egiptene.

„Turnul meu va fi cea mai înaltă construcție făcută de mâna omului. Astfel, nu va fi și el grandios, în propriul fel? De ce ar fi ceva admirabil în Egipt, dar hidos și ridicol în Paris?”

De la începutul anilor 1900, Turnul Eiffel joacă un rol crucial pentru serviciile de comunicare

Toate aceste discuții se purtau însă în timp ce turnul se construia deja. Lucrările în sine au durat doi ani, în intervalul 1887-1889 și turnul a fost deschis publicului în data de 6 mai 1889. Spiritele nu s-au calmat însă nici 20 de ani mai târziu, când, la momentul expirări autorizației de funcționare, turnul trebuia dărâmat. Numai că, în plin Război Mondial, edificiul era împânzit de antene, inclusiv militare. Astfel, orașul a decis să îl păstreze măcar pe timp de război, chiar și fără permis. Apoi a apărut însă un punct de turnură: Turnul, prin importanța sa strategică, a jucat un rol important în capturarea vestitei spioane Mata Hari. De atunci, construcția a dobândit o importanță atât de mare pentru francezi încât au dispărut toate dicuțiile despre demolarea lui. Un an mai târziu, Turnul Effel a devenit o parte din Serviciul Internațional de Oră Exactă. După încă 10 ani, în 1918, Turnul a servit Radioului francez, iar din 1957, a fost folosit și de televiziuni. Construcția măsoară 324 m înălțime și are o greutate de peste 10.000 de tone. Acum, Turnul este una dintre principalele atracții ale Parisului, cu mai mult de 5,5 milioane de vizitatori anual. În timpul construcției, turnul Eiffel a depășit în înălțime Monumentul din Washington – un obelisc de 170 m înălțime și a deținut recordul mondial timp de 41 de ani, până când a fost construită Clădirea Chrisler din New York, care are 319 metri. Între timp, din anul 1957, pe Turnul Eiffel s-a adăugat o antenă care îl face din nou cea mai înaltă clădire din lume. Din 1964, Turnul Eiffel a devenit monument istoric și face parte din patrimoniul mondial UNESCO.

CITEŞTE ŞI: Paris, unul dintre cele mai puternice branduri imobiliare din lume


10 September 2014