Investitorii europeni rămân circumspecţi în ceea ce priveşte evoluţia pieţei imobiliare din România, însă oamenii de afaceri asiatici văd în ţara noastră o uşă către Europa. Românii nu trebuie să aştepte o salvare din partea guvernului, ci fiecare trebuie să facă primul schimbarea pe care vrea să o vadă în jurul său. IMOPEDIA.ro a discutat cu Dr. Jörg Thalmann, specialist imobiliar de origine română, despre cum se vede România peste hotare şi diferenţe de mentalitate.
Cum este
privită România de către investitorii internaţionali?
La ora actuală, România nu se mai află pe harta imobiliară a Europei şi mi-e teamă că va fi invadată de investitori asiatici. Aceştia vor să pună piciorul în Europa, iar o ţară precum România reprezintă o uşă către Bătrânul Continent. În plus, România este ocolită la momentul acesta de investitorii europeni din cauza economiei relativ slabe, pe când oamenii cu bani din China sau India nu cunosc aceste probleme la fel de îndeamănunţit, astfel că li se poate părea totul mai atractiv. Investitorii chinezi deja au intrat în Ucraina, iar de acolo mai este doar un pas până la România.
În ce stadiu se află piaţa imobiliară românească?
Piaţa imobiliară din România a scăzut foarte tare în ultimii ani şi încă nu şi-a revenit. Cea mai mare problemă este că au plecat peste patru milioane oameni din ţară. Acum cinci-şase ani, aceştia trimiteau milioane euro în România, însă la ora actuală, banii aceştia nu mai vin, fiindcă economia europeană nu mai este la fel de sănătoasă, iar printre cele mai afectate ţări sunt Italia şi Spania, unde sunt cei mai mulţi români peste graniţe.
Statul german se implică în piaţa imobiliară? Există vreun program similar „Prima Casă” din România?
Un program de genul „Prima Casă” menţine ridicat preţul locuinţelor şi nu ştiu dacă este în avantajul pieţei imobiliare. În Germania, statul nu mai face nimic acum pentru a impulsiona activitatea de pe piaţa imobiliară. Au existat astfel de programe până acum zece ani. Spre exemplu, o familie cu doi copii putea accesa un credit imobiliar cu dobândă scăzută sau statul oferea 2.000 mărci/membru de familie.
România are printre cele mai ridicate rate de împroprietărire din Europa, iar Germania este la polul opus. De unde vine această diferenţă majoră de mentalitate?
A avea propria locuinţă nu este o obsesie, este ceva natural, iar mentalitatea nu este întâlnită numai în România. Fiecare om vrea să locuiască în casa lui, este o idee predată din tată în fiu peste veacuri – să ai propria casă sau propria bucată de pământ.
Rata de împroprietărire este mult mai scăzută în ţările occidentale, deoarece calitatea imobilelor este mult mai ridicată, iar oamenii au nevoie de mult mai mulţi bani pentru a-şi cumpăra propria locuinţă. Mai mult, în Occident, programele sociale sunt mult mai puternice decât în România. În Germania, de exemplu, statul a subvenţionat construcţia unui număr mare de locuinţe, astfel că este mult mai ieftin să închiriezi un apartament, decât să îl cumperi. În Germania, peste jumătate din populaţie este formată din refugiaţi, oamenii nu au avut pământ, astfel că au apărut aceste programe sociale pentru ca populaţia să aibă totuşi un cămin. În România, au existat proprietari din generaţie în generaţie, astfel că s-a menţinut şi rata de împroprietărire.
Ce măsuri ar trebui să ia guvernul pentru a susţine economia românească?
Ce am învăţat eu în Occident este să nu te bazezi pe altcineva sau pe guvern, ci în primul rând te bazezi pe puterile tale. De asemenea, am mai învăţat să apelez la specialişti de fiecare dată când am nevoie – îmi trebuie să completez nişte formulare şi eu nu ştiu, apelez la serviciile unui consultant în domeniu. Astfel eu îmi rezolv nevoia şi, mai mult, economia funcţionează, deoarece şi afacerea lui de consultanţă merge bine.
În România există mentalitatea că alţii trebuie să te ajute să îţi ridici un business, idee care este neproductivă. O afacere trebuie să se autosusţină, nu trebuie să depindă nici de ajutoarele guvernului, nici de banii europeni. Întotdeauna am susţinut că salvarea nu trebuie să vină din partea statului, omul de rând trebuie să aibă planul lui de lucru, să îşi stabilească exact ce trebuie să facă. Spre exemplu, un producător mic, cu o fermă sub 10 hectare, trebuie să producă în aşa fel încât să fie rentabil să vândă pe plan local şi, de ce nu, chiar pe piaţa externă. Ideea de cooperativă era extrem de eficientă, dar cea aplicată în perioada interbelică, nu după modelul comunist.
Cu toate acestea, companiile româneşti se plâng constant de faptul că sunt sufocate de reguli inutile şi birocraţie...
Nu cred că trebuie privit ca şi cum guvernul ar pune piedică întreprinzătorilor, ci trebuie înţeles că guvernul este un şablon al oamenilor – după cum se spune, fiecare ţară are conducătorii pe care îi merită. Eu nu spun „guvernul e de vină”, eu sunt cel care trebuie să se schimbe, în primul rând. Dacă fiecare am aplica în viaţa lui un set de valori, am avea un guvern de care am fi mulţumiţi. În mod evident, problema de bază este corupţia, însă şi aceasta este o problemă a valorilor după care trăiesc oamenii din ţara respectivă.
CITEȘTE ȘI: Cum îţi ridici casă în două săptămâni? Locuinţele cu structură metalică, perfecte pentru clienţii grăbiţi
22 January 2013
