Lecția recent predată de moneda Elveției este aceeași cu cea promovată constant de specialiștii bancari, de-a lungul anilor: creditul ipotecar întins pe o perioadă de zeci de ani trebuie contractat în moneda veniturilor. Un credit ipotecar reprezintă mai mult decât stabilirea unei sume și semnarea unor acte, iar actuala problemă a clienților cu credite în franci elvețieni ar putea fi a oricui, dacă continuăm să neglijăm educația financiară.

36184-lectia_francului.jpgRomânii care au rate în franci elvețieni asistă neputincioși la turbulențele ultimei săptămâni – în prezent, moneda elvețiană valorează cu 18,5% mai mult decât acum o săptămână. Dar problema francului elvețian are două aspecte, potrivit analiștilor: cel economico-financiar și cel social. Din punct de vedere uman, disperarea a zeci de mii de familii nu este greu de înțeles. După decizia luată de banca centrală a Elveției de a nu mai susține artificial cursul valutar, suma pe care acești clienți trebuie să o dea băncii lună de lună a devenit aproape imposibil de plătit, în cazul multora.

O situație similară a avut loc în Ungaria, iar decizia Guvernului a atras dezaprobarea întregii Europe: s-a hotărât practicarea unui curs istoric pentru francul elvețian, iar diferența nu a fost acoperită de bănci, ci de stat. Altfel spus, greșelile celor care au luat credite în franci elvețieni au fost plătite de toată populația, măsură îndelung comentată și contestată de analiștii europeni. Din fericire, economiștii de la noi din țară par să fie de acord cu faptul că nu este nevoie de intervenția statului, în această problemă.

„Nu vreau să intru într-o discuție despre situația celor care au un împrumut în franci elvețieni. După cum am declarat și în alte situații, aceasta este o situație ce trebuie rezolvată de bănci împreună cu clienții lor”, a declarat pentru IMOPEDIA.ro Radu Grațian Ghețea, președintele Asociației Române a Băncilor (ARB).

Din punct de vedere economico-financiar, riscurile pe care acești clienți au ales să și le asume nu trebuie să afecteze stabilitatea întregului sistem. În caz contrar, exact ca în cazul unui joc de domino, ar crește simțitor numărul celor care ar avea de suferit. De exemplu, practicarea cursului de la data acordării creditului ar putea avea consecințe dezastruoase, atenționează specialiștii. Băncile ar putea înregistra pierderi imense, care le-ar putea împinge chiar către faliment. Dar ce soluții se întrevăd?

 „Trebuie spus din capul locului că nu trebuie să plătească nimeni pentru greșelile altcuiva. Soluția pentru această situație ar fi destul de simplă. În primul rând, să se ajungă la executare silită, iar debitorii, prin acord cu băncile, să își cumpere o locuință mai mică. Acești clienți s-au calificat pentru sume mai mari și și-au cumpărat case mai mari, față de cei care și-au luat credite în lei sau în euro. Dacă nu le mai pot plăti, trebuie să se restrângă și să facă un aranjament financiar cu băncile. Nu văd necesară și nici oportună o intervenție a statului în această problemă, singura soluție fiind aranjamentul financiar între clienți și bănci”, punctează Dr. Ion Radu Zilișteanu, profesor de economie.

Alegerea unui credit înseamnă mai mult decât stabilirea sumei și procurarea adeverințelor

Educația financiară nu este un concept foarte răspândit la noi în țară, iar serviciile unui consultant financiar nu sunt apreciate suficient. Ca și în alte domenii, sfatul unui expert se poate dovedi extrem de valoros pe termen lung – chiar dacă inițial poate scoate din buzunar un onorariu aparent ridicat, acesta este infim în comparație cu eventualele pierderi. Căci alegerea unui credit atât de important înseamnă mai mult decât stabilirea sumei și procurarea adeverințelor necesare.

 „Cei care au luat credite în franci au făcut-o din motive multiple: au obținut astfel un credit mai mare, au profitat de faptul că dobânda la CHF era foarte mică, în urmă cu șapte-opt ani, etc. Este evident că nu au luat această decizie în cunoștină de cauză. Singurul lucru pe care l-aș reproșa unor astfel de clienți ar fi faptul că nu au apelat la consultanți financiari independenți – aceștia le-ar fi explicat pe îndelete ce reprezintă riscul valutar le-ar fi putut da un istoric al evoluției francului elvețian, care a mai trecut prin faze de genul acesta, nu este singura dată”, subliniază Dr. Zilișteanu.

Cei care au beneficiat de avantajele creditelor în franci elvețieni ar fi trebuit să se aștepte la un derapaj al cursului, subliniază specialiștii. La fel ca și aurul sau bondurile guvernamentale, francul elvețian este un activ de refugiu – în condiții de turbulențe pe piețele financiare, moneda elvețiană se apreciază. Mai mult, decizia băncii centrale a Elveției de a plafona francul a fost declarată încă de la început ca fiind o măsură temporară, astfel că era previzibil că va fi anulată, la un anumit moment.

Efectele dezastruoase ale riscului valutar pot fi prevenite

În repetate situații, reprezentanții BNR au atras atenția că ar trebui să ne împrumutăm în monedă națională, din cauza riscului valutar. Modificarea cursului de schimb al valutei de la data contractării unui credit și până la achitarea acestuia reprezintă principalul pericol în cazul unui credit luat în altă monedă decât cea în care vin veniturile, subliniază constant consultanții. Majoritatea clienților încheie creditele ipotecare pe zeci de ani, perioadă în care cursul valutar poate avea fluctuații majore, astfel că specialiștii ne recomandă să alegem cu încredere împrumuturile în lei.

 „Am spus prima oară încă în anul 2006 și am reluat de multe ori: românii trebuie să se împrumute în moneda în care au veniturile. Dacă un client are veniturile în dolari, să se împrumute în dolari. Dacă are venituri în lei, să se împrumute în lei. În momentul de față, în România, majoritatea câștigă în valuta numită leu – ei bine, în lei i-aș sfătui să se împrumute pe toți cei care și-ar face în momentul acesta un credit”, conchide președintele Asociației Române a Băncilor (ARB).

CITEȘTE ȘI ALTE ARTICOLE:

 

22 January 2015