Curajul de a porni o mică afacere pe timp de criză

Majoritatea se fereşte de orice decizie care implică asumarea unor riscuri, în această perioadă. Dar sunt unii care au asta în sânge şi care consideră că vremurile pe care le traversăm sunt perfecte pentru demararea unei afaceri. Aceştia, în general, vorbesc din experienţă. A treia categorie este a celor care nu se gândesc niciodată că ar putea merge rău ceva.

Irina şi Marius sunt doi tineri care aparţin celei de-a treia categorii. După cum o spun chiar ei, au avut inconştienţa de a porni un business fără a avea experienţa necesară, ci doar cu un bagaj de visuri şi speranţe.

„Am fost destul de inconştienţi, deoarece când începi aşa ceva, îţi trebuie un business plan sănătos. Ceea ce nouă ne-a lipsit cu desăvârşire. Am încropit nişte idei, le-am pus pe hârtie şi gata. Totul a fost foarte rapid!" recunoaşte Marius.

Ce dacă e criză? Visul este vis!

Irina îşi dorea de multă vreme să aibă un bar, era un vis pe care îl împărţea cu fratele ei. Lui Marius i-a plăcut ideea, aşa că a insistat să o pună în practică la sfârşitul lui 2010, fără să ia în calcul că cele mai multe afaceri de acest gen îşi închideau porţile.  

„Îmi imaginam că închiriem o casă, cu o curticică, unde putem face ceva de mâncare, bem un vin, totul liniştit. Am apelat la ajutorul unei agenţii imobiliare, dar mi-au zis că nu au nicio ofertă care să coincidă cu ce vrem noi. În schimb, ne-au propus nişte spaţii din Centrul Vechi al Capitalei" îşi aminteşte proprietarul.

După ce au văzut şase spaţii de închiriat din centrul istoric, cei doi au ajuns în ceea ce li s-a părut a fi locul perfect - parterul unei clădiri cu trei etaje şi mansardă. Chiar dacă aceasta era în renovare, chiar dacă era acoperită de o copertină, iar înăuntru erau schele, muncitori şi praf, cei doi au simţit că acolo va fi ceea ce avea să se cheme „Colorteca".

„Am mai văzut ceva interesant înainte de a ajunge la spaţiul actual, dar acolo chiria cerută era mai mare şi era nevoie de o investiţie iniţială mult mai consistentă. Acolo, fără 150.000-200.000 euro nu scăpam. Pe când aici, proprietarul tocmai cumpărase clădirea şi, fiind monument istoric, a zis să o renoveze - canalizare, instalaţii electrice, faţadă, interior, calorifere, aer condiţionat, tot" povestesc cei doi proprietari.

Vremuri care avantajează chiriaşul - negocieri la sânge pentru preţul de închiriere

Iniţial, au fost interesaţi doar de parter, dar până la urmă au închiriat şi etajul întâi, în total: 130 mp. La parter nu exista grup sanitar, aşa că s-au gândit să spargă tavanul şi să construiască o scară interioară. Dar până la pasul acela, mai aveau de stabilit preţul de închiriere. Cum clădirea este în proprietatea unei companii internaţionale, care deţine mai multe imobile în România, negocierile au fost purtate cu un reprezentant român.

„A durat vreo câteva luni până când am semnat contractul, deoarece procesul de negociere a fost intens. Discuţia a plecat de la 40 euro/mp pentru parter, unde este cam o treime din spaţiu şi 17 euro/mp pentru etaj, care are suprafaţa mai mare. Până la urmă am închiriat cu o reducere de 10% din preţul iniţial şi alte câteva avantaje" relatează Marius.

Cei doi tineri chiriaşi au stabilit cu reprezentantul companiei că vor face cateva modificări, dar că acestea vor fi scăzute din chirie, astfel că primele luni nu au plătit nimic. Contractul a fost semnat pe cinci ani, cu o clauză de creştere a chiriei de 5% anual. Odată cu încheierea perioadei de negociere, s-au putut concentra exclusiv pe amenajarea şi promovarea noii lor afaceri.

Cum să reduci costurile de amenajare, în timp ce te distrezi

Irina este un arhitect căruia îi plac culorile, având un stil jucăuş. Aşa că în barul ei s-a putut desfăşura pe de-a întregul, de aici şi numele de Colorteca. Pentru un plus de imagine, dar şi pentru a reduce suma investită în design, a făcut cu mâna ei majoritatea pieselor de mobilier.

„Îmi imaginam cum va arăta, dar a durat ceva până am ajuns la forma finală. Mi-au plăcut mereu lucrurile simple, dar colorate. Sunt anumite elemente aici, care amintesc de copilărie: forme din jocul Tetris, desene cu roboţei, pereţi cu Piff et Hercule" recunoaște amuzată Irina.

Dar aceasta a fost partea frumoasă. Că a existat şi reversul medaliei - colaborarea cu statul, pentru diverse aprobări, lucrul cu muncitorii care niciodată nu respectă indicaţiile, furnizorii de diferite servicii, care nu respectă termenele auto-impuse.

„Ca să facem scara interioară, a durat şase luni, din cauza aprobărilor şi birocraţiei. Alţii fac zgârie nori în centrul oraşului în timpul acesta! Muncitorii sunt cum îi ştie toată lumea - mai greşesc o cotă, câte un perete strâmb. Mobilierul de bar a ajuns cu două luni mai târziu, deoarece meseriaşul a zis că nu îmi trebuie, că şi aşa nu am scara interioară. La început au fost multe pene de curent, deoarece nu am fost branşat cum trebuie. Bătăi de cap peste care am trecut, pentru a ajunge unde ne-am dorit" povesteşte Marius.

Proprietarii recunosc că ar investi mai puţin dacă ar lua-o de la început

Planificaseră deschiderea barului în decembrie anul trecut, dar au reuşit în februarie anul acesta. Cu toate piedicile întâmpinate, niciunul dintre cei doi proprietari nu regretă decizia luată, dar ambii recunosc că ar investi mai puţini bani, dacă ar lua-o de la capăt. Acum ştiu ce anume îşi arată valoarea şi ce nu. Pentru moment, amândoi şi-au realizat visul, de a avea un bar unde pot petrece cu prietenii, un loc pentru care mergi în oraş, dar te simţi ca acasă.

„Am mai avut un business mai mic, din alt domeniu, înainte de a porni Colorteca. Într-adevăr, am sărit nişte paşi în ceea ce priveşte evoluţia şi administrarea unei afaceri. Am luat o decizie riscantă, în plină recesiune, dar o considerăm o provocare. Dacă proiectul nostru eşuează, nu este un capăt de ţară, nu avem nici 30 de ani. Experienţa merită toţi banii!" încheie proprietarul.

Citeşte şi Criza a transformat proprietarii de lux în chiriaşi de lux