În vreme de pace, adăposturile antiatomice și antiaeriene sunt absolut inutile. În vreme de turbulențe însă, ele fac diferența între viață și moarte. Înainte de Primul Război Mondial, Bucureștiul era pe lista atacurilor iminente, motiv pentru care autoritățile au construit primele buncăre. Înainte de al doilea Război Mondial, acestea au fost perfecționate. În perioadă comunistă, numărul lor a crescut, dar apoi au fost lăsate în paragină. În acest moment, jumătate dintre adăposturile din Capitală sunt compromise.
În acest moment, în București există peste 4.000 de adăposturi antiatomice și
antiaeriene. Cu toate acestea, aproape nimeni nu știe unde sunt, când și cum pot să le utilizeze. Nu există experți care să pregătească populația pentru asemenea situații, nu există interes
pentru păstrarea lor în stare de funcționare și nu se alocă fondurile necesare pentru același lucru.
„Aproape o mie dintre buncăre sunt în blocurile bucureștene. Adeseori, nici măcar locatarii nu știu ce se găsește la subsolul blocului lor. Mulți folosesc aceste spații drept camere de servicii, își întind rufele, amenajează spații comune de relaxare sau pur și simplu îl lasă drept spațiul pentru inundații, mucegai și șobolani. Nu există constroale, nu există fonduri speciale, nu există interes”, a explicat pentru IMOPEDIA.ro Marius Marinache, specialist în protecție civilă.
Subsolurile-adăpost pot fi recunosute dupa tunelurile adânci și pereții groși
Subsolurile-buncăr diferă de cele clasice prin faptul că sunt săpate adânc sub bloc, sunt formate din tuneluri și pereți groși, precum și uși speciale care nu pot fi deschise decât de persoane autorizate. Înauntrul lor sunt recipiente pentru apă potabilă, sunt dotate cu instalații de ventilație care filtrează aerul sau micromanometre pentru măsurarea diferenței de presiune dintre interior și exterior.
„Pereții și planșeul sunt din beton armat și au grosimea de aproximativ 40 cm grosime, respectiv 30 cm grosime. Ușile sunt metalice, imposibil de spart din exterior, rezistente la suflul exploziei. Asemenea adăposturi se găsesc peste tot în țară și au fost foarte bine gândite și construite. Există ieșiri secundare, în cazul în care se blochează cea principală, dar și uneltele necesare pentru a face reparații, la nevoie. Fiecărui cetățean îi revine un spațiu de un metru pătrat”, continuă specialistul în protecție civilă.
După căderea regimului comunist, toate subsolurile speciale au fost lăsate în paragină
După căderea regimului comunist, toate subsolurile speciale au fost lăsate în paragină. Potrivit statisticilor neoficiale ale Primăriei București, jumătate dintre ele au fost inundate și au devenit imposibil de utilizat. Tot Primăria ar fi trebuit să aloce banii necesari pentru întreținerea acestor puncte vitale ale orașului, dar acest lucru nu s-a întâmplat.
„Chiar înainte de criza economică, în 2008, Primăria București anunța că va aloca fonduri pentru întreținerea sau repunerea în funcțiune a buncărelor din subsolurile blocurilor. Banii ar fi trebuit să ajungă la asociațiile de proprietari, dar odată cu apariția crizei, toate aceste promisiuni au fost uitate”, explică pentru IMOPEDIA.ro Marius Marinache.
Cele mai cunoscute și bine întreținute adăposturi sunt însă stațiile de metrou. O stație de metrou se poate transforma în buncăr în câteva zeci de minute, cu condiția ca sistemele de acționare ale porților să fie funcționare, iar filtrele – schimbate. Dacă toate stațiile metrou ar funcționa în caz de urgență, atunci peste 130.000 de oameni s-ar putea adăposti acolo. O altă variantă, folosită de cei privilegiați, este reprezentată de adăposturile despre care se spune că ar exista sub Palatul Parlamentului.
CITEȘTE ȘI:
22 September 2015
