Va mai aduceti aminte de statistica de aici? Dintre proprietarii care ofereau exclusivitate o buna parte o acordau pentru o luna. Spuneam ca acesta este un semn de indecizie, iar un astfel de fenomen ar trebui tratat de toti cei implicati cu mare discernamant. Iata povestea unei exlcusivitati care a trezit multa patima:
Acum cateva saptamani proprietarul P ia legatura cu agentia A1, iar dupa ce au aflat ce pot face unii pentru ceilalti au decis sa colaboreze tacit, in baza unui acord verbal. Aceasta pseudocolaborare s-a concretizat chiar cu o vizionare, ramasa, insa, fara vreo finalitate fericita.
Peste cateva zile, agentia A2 afla de aceasta proprietate si aplica aceeasi reteta precum A1. In plus, adauga un condiment la moda: “reprezentare exclusiva”. Vazand ca nu-si vinde proprietatea, P decide sa accepte sa fie reprezentat exclusiv de catre A2.
Entuziasmata de aceasta reusita, A2 isi ia in serios obligatiile si promoveaza proprietatea cu mult elean in multe spatii pe care le avea la indemana. Anuntul a ajuns si pe IMOPEDIA.ro, la fel cum ajunsese in prealabil cel al agentiei A1. Pentru a-si proteja statutul de “reprezentant exclusiv” A2 ne-a trimis o sesizare prin care ne semnala publicarea in afara cadrului contractual a ofertei agentiei A1.
Dupa ce am vazut dovada contractuala am decis sa suspendam oferta agentiei A1, dupa ce in prealabil am anuntat-o despre noile contracte semnate. Ne asteptam sa primim un raspuns de genul “asta e, daca a semnat reprezentare exclusiva, n-avem ce face”. Si totusi nu a fost asa. Ni s-a comunicat ca P este de acord sa colaboreze cu A1. Desi parea o diversiune, A1 avea dreptate. Am sunat la proprietar iar raspunsul ne-a izbit: “da, am semnat exclusivitate cu A2. Cu A1 nu am niciun contract. Totusi daca A1 imi aduce un client, il accept. Ce sa fac? Sa pierd vanzarea pentru o exclusivitate?”
Probabil ca multi proprietari gandesc la fel. Probabil ca din cauza unor astfel de comportamente s-a creat o reticenta si mai mare asupra reprezentarii exclusive.
Cu toate acestea, am avut ocazia sa descoperim in P un om cu capul pe umeri, chiar daca, asa cum el a recunoscut ulterior, a fost prada ispitei. Intr-un final am obtinut acordul sa nu mai acceptam alte oferte decat cea promovata de A2.
Cateva observatii:
- s-a vorbit cu atata lejeritate despre acest “acord verbal” incat o intrebare de genul “stiti ca este ilegal sa promovati o oferta fara contract semnat?” ar fi fost privita ca un moft birocratic
- credeti ca P s-a gandit la repercusiunile juridice ale incalcarii unui contract de reprezentare exclusiva? Eu zic ca nu…
- oare P a simtit cu adevarat ca este reprezentat de catre A2? Oare i s-au oferit argumente (plan/rapoarte) despre avantajul de a lucra in regim de reprezentre exlcusiva?

RSS










