Jenant.

Nu înțeleg cum PAID poate să fie ok cu situația. Sau cum Marius Bulugea poate să mai iasă în fața presei și să spună că poate a estimat optimist cifrele și 20% acoperire este un procent mult prea mare pentru o perioadă atât de dificilă.

Poate nu am înțeles eu bine totuși. Poate asigurarea obligatorie este de fapt opțională. Pentru că altfel, criză sau necriză, oamenii ar trebui să se simtă OBLIGAȚI, de la obligatoriu, să plătească polița aia amărâtă. Care oricum este bătaie de joc, la cei 20.000 euro pe care ți-i asigură în caz de fatalitate. Ce să faci cu 20.000 euro în caz că rămâi fără casă? A, știu, îmi construiesc casa de 6.500 de euro. Dar asta doar dacă plătesc asigurarea. Pentru că 8% este un procent absolut de comedie. Ceilalți români stau și râd la amenințările cu amenzile. „Lasă dom-le că plătesc 100 ron amendă, aaaaia să fie paguba mea!”. Mai există și varianta cu 500 lei, dar nici aia nu e luată în serios de prea mulți.

Sau poate că amenzile în sine, deși nu sunt tocmai usturătoare, ar fi putut fi o armă de amenințare dacă s-ar fi aplicat chiar din 15 ianuarie, când PAID le-a amânat pentru că a subscris prea puține asigurări.

Poate că dacă amenzile chiar s-ar aplica din 15 august, brusc toată lumea ar vrea să se asigure. Dar PAID nu ia asta în calcul, din moment ce așteaptă un maximum de 20% acoperire până în iulie 2012. Vine și sfârșitul lumii până atunci, vorba filmului!

Sau poate că obligativitatea ar fi fost luată în serios dacă primarii nu ar fi ieșit în față să râdă golănește de demersurile statului. „Noi nu amendăm nene, că doar nu suntem tâmpiți să pierdem electoratul!”. 2.000 de primari!

Tot golănește, decretez: este o caterincă de program. De la ceea ce ar trebui să fie avantaje aduse până la ceea ce ar trebui să fie amenințări reale dacă nu plătești, nimic nu este de luat în serios. Și atunci lăsăm PAID să spere în continuare că păstrează un ritm de 8%/an, ceea ce înseamnă că în 12 ani jumătate o să ajungem la suprema performanță de a respecta o lege până la ultima literă.